Profesorul şi discipolii săi – ediţie camerală

Recitalul cameral de pe 15 octombrie din Sala Studio a Universităţii de Arte din Iaşi poate fi considerat o manifestare a ideii lansate anterior de „familia” compozitorilor ieşeni din actuala instituţie muzicală, o nouă ediţie din seria „Profesorul şi discipolii săi”. Primul eveniment de acest gen a avut loc în luna mai 2009, în oraşul natal – Botoşani - al celor doi compozitori mai tineri, când au fost prezentate lucrări orchestrale. Am asistat la o variantă camerală a aceleiaşi idei, materializată de această dată în oraşul unde îşi desfăşoară activitatea atât „maestrul”, cât şi „discipolii”. Sperăm ca titulatura sugerată să reprezinte un imbold pentru viitoarele concerte şi recitaluri care vor urma, pe măsură ce tinerii creatori de artă sonoră vor da naştere unor noi lucrări muzicale valoroase.

Recitalul a făcut parte din seria de evenimente organizate în cadrul Festivalului Muzicii Româneşti, organizat în perioada 11-16 octombrie, concomitent cu Sărbătorile Iaşului. Programul a cuprins trei cvartete din creaţiile a trei compozitori autohtoni, cunoscuţi publicului ieşean din diverse manifestări anterioare: Viorel Munteanu, profesor al catedrei de compoziţie, şi discipolii săi, compozitori deja afirmaţi, Ciprian Ion şi Bogdan Chiroşcă. Trei artişti creatori, trei caractere, trei stiluri componistice, dar cu evoluţii asemănătoare: formaţi în mediul academic ieşean, unde au preluat apoi catedrele de compoziţie, contrapunct, armonie, evoluând, totodată şi pe plan componistic, prin creaţiile prezentate la diverse manifestări.

Lucrările au fost interpretate de către două tinere formaţii camerale, aflate în plină afirmare: Aertho şi Cantabile. Înainte de prezentarea propriu-zisă a desfăşurării recitalului, trebuie punctate câteva detalii despre cele două cvartete, care au un rol deosebit în promovarea numelui Universităţii de Arte din Iaşi.

În prezent, Aertho se constituie ca o formaţie camerală elitistă, alcătuită din patru instrumentişti dotaţi cu calităţi interpretative deosebite atât pe plan individual, cât şi colectiv: Andrei Stanciu la vioara I, Teodora Stoica – vioara a II-a, Corina Gavrilă – violă şi Sorin Munteanu – violoncel, îndrumaţi de prof. univ. dr. Bujor Prelipcean.

Cu perspective la fel de încurajatoare se prezintă şi formaţia camerală îndrumată de conf. univ. dr. Constantin Stanciu, alcătuită din patru interprete ale căror calităţi vizează în special seriozitatea, minuţiozitatea studierii partiturilor. Membrele cvartetului Cantabile sunt Irina Mandric - vioara I, Daniela Niţă – vioara a II-a, Ilinca Sbanţu – violă şi Alexandra Elefterescu – violoncel.

Prima lucrare din program a fost Cvartetul compus de Ciprian Ion, alcătuit din 4 părţi. Dintr-o perspectivă generală asupra lucrării, scriitura constă în alternarea momentelor omofone cu cele imitative, configurate sub forma unor dialoguri între instrumente sau perechi, în care intervenţiile sunt de multe ori complementare. Am observat, de asemenea, unele discontinuităţi, dislocări în plan melodic şi armonic, care, asociate cu tehnica inversării, dau naştere unor sonorităţi specifice muzicii post-romantice din prima etapă de creaţie a lui Arnold Schönberg. Partea a IV-a reprezintă o riguroasă fugă scrisă în limbaj modal, în care intrările au loc de la violoncel spre vioara I. Am avut parte şi de câteva surprize armonice: cadenţele de factură renascentistă, cu întârzieri în maniera motetelor palestriniene.

Interpretarea oferită de cvartetul Cantabile a fost puţin timidă, cu unele momente de nesiguranţă a intrărilor, sau imprecizie intonaţională, cauzate probabil de tracul firesc pentru deschiderea recitalului. Multe din aceste mici imperfecţiuni au fost subtil camuflate de o bună comunicare între cele patru interprete, a căror legătură s-a format şi consolidat în urma studiului asiduu, canalizat în direcţia formării unităţii de grup.

Cvartetul lui Bogdan Chiroşcă se deosebeşte de lucrarea anterioară atât din punct de vedere structural (trei părţi), cât şi stilistic (având elemente din zona neomodalismului din secolul XX). Caracterul improvizatoric, armoniile aspre, de tip cluster, complexitatea ritmică în maniera compozitorilor Krzysztof Penderecki şi Henryk Mikolaj Gorecki, sunt trăsături pe care le-am putut sesiza pe parcursul audierii acestei lucrări, încadrabilă din punct de vedere stilistic în perioada celui de-al doilea val al şcolilor naţionale din Europa, cu influenţe din zona muzicii poloneze. Alte elemente distinctive sunt efectele timbrale utilizate în regim permanent în partea I (tremollo-ul) la instrumentele de coarde, precum şi parafoniile intervalice, mixturile acordice, numeroasele tensionări şi detensionări succesive, care produc rupturi ale firului dramaturgiei sonore.

Am apreciat omogenitatea cvartetului Aertho, interpretarea viguroasă, plină de „nerv”, propice pentru redarea vivacităţii ritmice a lucrării compuse de Bogdan Chiroşcă.

În final, am audiat Cvartetul nr. 2 de Viorel Munteanu, lucrare devenită reprezentativă în componistica ieşeană de la începutul secolului XXI. Alcătuită din patru părţi, compoziţia este gândită într-o desfăşurare continuă, fără obişnuitele întreruperi dintre mişcări, şi cu o semantică particularizată prin dihotomia concret – abstract: exprimarea liberă a ideilor componistice, rubato-ul ritmic se opun structurii minuţios gândite şi elaborate, trecută prin filtrul raţional. La nivelul percepţiei auditive, am observat limbajul modal, scriitura complexă, îmbinând diferite tehnici de plurimelodie (polifonie savant construită, omofonie compactă, densă, heterofonie în ipostază dublă – convergentă şi divergentă). De asemenea, s-au evidenţiat efectele timbrale suprapuse, exemplu fiind pizzicato-ul efectuat pe glissando la începutul lucrării. Deşi cele patru mişcări au fost legate, caracterul diferit ne-a ajutat să le percepem ca momente distincte în ansamblul lucrării. Astfel, prima parte s-a evidenţiat prin structurarea mozaicată a materialului sonor, cu numeroase rupturi interioare, date de discursurile separate ale celor patru instrumente, paralele sau intersectate. Partea a II-a are ca element distinctiv structurarea bitematică, evidentă în contrastul celor două idei muzicale: prima temă – austeră, sobră, iar a doua – ceva mai vivace, ritmizată. Partea a III-a a adus o schimbare de tempo, impunând o mişcare fluctuantă, cu pulsaţie instabilă, adecvată expunerii discursurilor sonore ale fiecărui instrument al cvartetului în stil recitativic, cu intonaţii de factură modală (secunda şi cvarta mărite, frecventele apogiaturi, tipice folclorului muzical românesc). Câteva din aspectele particulare ale acestui moment sunt expresia introvertită, caracterul doinit al ideilor muzicale, dramatismul intrinsec, atemporalitatea ascunsă în spatele melodiilor ce ar putea fi considerate citate folclorice foarte asemănătoare cu teme din unele opusuri enesciene. Finalul se desfăşoară într-un tempo foarte rapid, având uneori pulsaţii ritmice şi elemente din atmosfera zonei Maramureşului.

Revenirea pe scenă a celor patru interprete ale cvartetului Cantabile le-a oferit posibilitatea de a-şi pune în valoare particularităţile interpretative şi totodată capacitatea de a se prezenta ca un ansamblu unitar. Interpretele şi-au concentrat atenţia asupra reliefării elementelor de limbaj menţionate, reuşind să redea complexitatea lucrării compuse de Viorel Munteanu.

Festivalul Muzicii Româneşti a avut anul acesta un caracter mai restrâns faţă de anii anteriori, datorită crizei economice generalizate din ţara noastră, incluzând şi domeniul artistic. Cu toate acestea, festivalul şi-a menţinut statutul obţinut în ediţiile din trecut prin nivelul înalt al manifestărilor culturale, valoarea artiştilor invitaţi şi implicarea entuziastă a echipei organizatorice.

Mihaela Balan, anul IV Muzicologie