sâmbătă, 11 decembrie 2010

FESTIVALUL MUZICII ROMÂNEŞTI 2010 - Concert simfonic extraordinar la Filarmonica din Iaşi


Vineri, 19 noiembrie, în sala Filarmonicii „Moldova” din Iaşi a avut loc un concert simfonic „extraordinar”, organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în cadrul celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Muzicii Româneşti. Programul a cuprins patru lucrări de referinţă din repertoriul secolului XX : Suita brevis de Vasile Spătărelu, Concertul pentru pian şi orchestră nr.2 de Pascal Bentoiu, Concertul pentru orchestră de coarde nr.1 de Sigismund Toduţă şi Poema română op.1 de George Enescu. Orchestra a fost condusă de maestrul Valentin Doni, dirijor permanent al filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău.

Prima lucrare a revenit în repertoriul orchestrei filarmonicii ieşene după o absenţă îndelungată, fiind prezentată în primă audiţie în iunie 1985. Deşi stilul general al lucrării este evident în trăsăturile discursului muzical şi sugerat totodată prin titlu, făcând trimitere la epoca barocă, am remarcat şi elemente aparţinând altor epoci, incluse organic în materialul sonor. Astfel, în unele secţiuni ale suitei, am simţit influenţe modale şi particularităţi melodice specifice şcolilor naţionale de la sfârşitul secolului al XIX-lea, integrate armonios în dramaturgia de factură barocă.

Cea de-a doua lucrare din program este semnată de Pascal Bentoiu, nume notoriu atât în domeniul componisticii, cât şi al muzicologiei româneşti din secolul XX. Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră este gândit pe schema macrostructurală a unei forme de sonată la nivelul genului, intenţie materializată pentru prima dată de Franz Liszt prin celebra Sonată în si minor. Astfel, conceptul de „sonată-poem” este reconfigurat în cazul acestui concert prin succesiunea a patru mişcări legate între ele, fiecare având, la rândul ei o altă formă. Astfel, prima şi ultima parte reprezintă secţiunile de expunere şi reexpunere tematică la nivel macroformal. Discursul muzical se caracterizează printr-un polistilism tipic secolului XX, îmbinând influenţe ale dramaturgiei postromantice (similar concertelor de Rahmaninov) cu trăsături impresioniste, pe de o parte diafane, de tip debussyist, pe de altă parte viguroase, motorice, de factură raveliană. Totodată, am simţit elemente din zona şcolilor naţionale din secolul XX, în maniera stravinskiană de elaborare a discursului pianistic (mă refer la Concertul pentru pian şi instrumente de suflat al lui Igor Stravinsky). Melodica amplă, cu armonia preponderent modală, ritmul diversificat, motoric, rolul important acordat compartimentului de percuţie, sunt aspecte care întăresc conexiunile stilistice menţionate. Partea a treia, dedicată exclusiv pianului, mi

s-a părut de o mare inspiraţie lirică, generând o atmosferă intimă şi predispunând la meditaţie visătoare. Poeticitatea acestei secţiuni îmi aminteşte de sonorităţile diafane ale părţii secundare din Concertul pentru pian în Sol major de Maurice Ravel, iar ultima parte se caracterizează prin vigoarea pulsaţiei ritmice şi expresia vulcanică din secţiunea corespondentă a aceluiaşi concert de Ravel. Desigur, similitudinile sunt sugestive doar pentru cadrul stilistic general, substanţialitatea ideilor muzicale fiind de o profundă şi incontestabilă originalitate.

În partea a doua a serii, am audiat mai întâi Concertul nr.1 pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduţă. Lucrare consacrată în repertoriul simfonic din ultimele decenii, concertul semnat de compozitorul clujean rămâne un punct de referinţă în componistica românească de inspiraţie folclorică, prin valorificarea originală a unor teme populare, prin unitatea stilistică şi rigurozitatea construcţiei arhitectonice. Lucrarea este destinată unei formaţii orchestrale compuse din două grupuri, după modelul genului de concerto grosso baroc: concertino (câte două instrumente solistice pentru vioara I şi a II-a) şi tutti (restul instrumentelor de coarde). Dinamismul dialogului a fost redat printr-o varietate de culori sugerate prin armonia modală, scriitura intens polifonizată şi densitatea timbrală de aceeaşi factură a instrumentelor de coarde. Tematica lucrării, cu rezonanţe ancestrale, prezentă în fiecare parte în ipostaze variate, este prelucrată în limitele unei sobrietăţi organice a compozitorului, având capacitatea de a se infiltra adânc în memoria ascultătorilor prin substanţa sa profund arhaică.

Concertul s-a încheiat apoteotic cu prima lucrare catalogată cu număr de opus din creaţia lui George Enescu – Poema română op.1. Compusă la vârsta de numai 17 ani, lucrarea este structurată sub forma unei suite cu caracter programatic, ale cărei tablouri se succed în flux continuu. Audiţia poemei a avut un impact emoţional puternic asupra mea, prin bogăţia şi plasticitatea imaginilor, prin suflul romantic al temelor, unele impregnate de o nostalgie similară suitelor simfonice ale lui Edvard Grieg, altele având un caracter rapsodic stilizat, dezvoltate apoi cu mare rafinament artistic. Discursul muzical se desfăşoară aidoma unei poveşti muzicale, în care eroii îşi cântă trăirile cu o intensitate exprimată liber, într-o atmosferă idilică, propice narativităţii temelor. Ascultând această lucrare, orice ascultător sensibil este cuprins de o senzaţie de plenitudine, şi poate să-şi contureze în minte întrebarea retorică: câtă muzică exista într-un tânăr adolescent plecat în aventura vieţii lui pe meleaguri străine?

Un aport deosebit în reuşita acestui concert l-a avut dirijorul Valentin Doni, a cărui forţă de impulsionare s-a revărsat asupra membrilor orchestrei ca un torent, stabilind cu aceştia o relaţie de comunicare directă şi eficientă. Rezultatul s-a concretizat în aplauzele furtunoase ale publicului aflat în extaz la finalul concertului.

Muzica românească a dobândit un nou suflu pe parcursul acestei săptămâni, dovedind auditorilor ieşeni că venirea la un astfel de eveniment merită „sacrificarea” unei seri de vineri în scopul delectării minţii şi sufletului cu un concert de calitate, cu program exclusiv românesc!



Mihaela Balan

Anul I master

Un comentariu:

ana spunea...

sunt de mare valoare concertele de muzica simfonica,nu ezitati sa mergeti daca aveti ocazia!!!!