Aliona Paciurca – Anul II,
Muzicologie
În seara zilei de joi, 12 decembrie 2013,
în Sala de Festivităţi a Colegiului Naţional de Arte „Octav Băncilă” din Iaşi,
a avut loc Concertul de Crăciun susţinut de orchestra simfonică a claselor
IX-XII şi corul liceului, sub îndrumarea profesorului şi dirijorului Ciprian
Ion.
Chiar dacă mai sunt două
săptămâni până la sărbătoarea Naşterii Domnului, organizatorii acestei
manifestări culturale au reuşit să ne transpună în atmosfera datinilor de iarnă încă dinaintea
concertului. Nu pot să nu menţionez faptul că toţi invitaţii au fost plăcut
surprinşi de întâmpinarea călduroasă de care au avut parte. Aşa cum se cuvine
unor gazde veritabile, doamna director Dana-Louise Barnea însoţită de
cei doi directori adjuncţi -
Nicoleta-Camelia Amariţei şi Florentin Traian Ciobotaru - , împreună cu doamna
Inspector de muzică, Irina Petronela Florian ne-au întâmpinat îmbrăcaţi în
costume populare româneşti, oferindu-ne colaci, nuci, mere şi tradiţionala
urare de „La mulţi ani”. Sala de festivităţi s-a dovedit a fi neîncăpătoare,
fapt ce le dădea emoţii în plus tinerilor instrumentişti care urmau să-şi
demonstreze public competenţele în materie de interpretare.
Momentul mult aşteptat –
concertul simfonic al orchestrei liceului a început cu uvertura Coriolan
op. 62 de Ludwig van Beethoven. O lucrare din epoca în care Beethoven a creat
uverturile destinate preludierii operei sale. Inspirat de subiectul nobil al
uneia dintre piesele scriitorului vienez Heinrich Joseph Collin, precum şi de
cumplita teroare pe care o trăia Viena în acea vreme, compozitorul a realizat
prin muzica sa o imagine impresionantă a neliniştii ce aduce ameninţarea, ca şi
a descătuşării supreme oferită de pace. Felul în care se transformă tema
iniţială – de la energia acţiunii, până la sonorităţile finale, învăluite de
înduioşare (pianissimo), demonstrează
specificul simfonismului beethovenian. Deşi contextul concertului era unul de
sărbătoare şi mai degrabă te-ar fi dus cu gândul la vacanţă, tinerii
instrumentişti s-au transpus în esenţa muzicii şi au dat dovadă de maximă
maturitate artistică şi interpretativă, transformând momentul într-unul de mare
tensiune şi expresivitate. Iar această stare intens trăită de elevii din
orchestră a fost transmisă şi publicului care s-a integrat imediat în atmosfera
lucrării. Impresia generală era a
unui „oximoron” vizual, deoarece părea incredibil cum convieţuiesc şi
conlucrează tinereţea, vivacitatea copilăriei, menţinerea unei tehnici de puţin
timp însuşite, cu seriozitatea, echilibrul interior şi transmiterea unui mesaj
de plină maturitate componistică şi interpretativă. Bineînţeles că acest lucru
a fost posibil datorită răbdării, pasiunii şi dedicaţiei dirijorului,
profesorul Ciprian Ion, care a trăit momentul de două ori mai intens, deoarece
era privit de elevi cu încredere şi respect atât în calitatea sa de dirijor,
cât şi ca profesor, implicit ca model de urmat - cel care le înlesneşte drumul
spre înţelegerea unei partituri şi transmiterea mesajului unei compoziţii.
Seara a continuat cu
interpretarea Concertului nr. 5 pentru pian şi orchestră în fa minor de
J. S. Bach. La pian –Panainte Ana-Thea (în clasa a XI-a, îndrumată de
doamna profesor Carmen Şoltuz) a realizat o interpretare deosebită,
încadrând-o în stilul epocii şi în maniera bachiană. Orchestra a demonstrat capacitatea
de a constitui un suport sonor care scoate în evidenţă instrumentul solist.
Realizare datorată în primul rând dirijorului, care o dată în plus a demonstrat
nu numai abilitatea de a conduce ansamblul, ci şi capacitatea de predare şi de
lucru cu tinerii muzicieni. După lungi aplauze şi ovaţii din public, Ana-Thea
Panainte a mai interpretat preludiul din Suita 1 pentru pian în sol major
de George Enescu, ceea ce a confirmat virtuozitatea sa, expresivitatea şi
stăpânirea unei tehnici care-i permite abordarea lucrărilor din diferite epoci.
După acest moment îndelung
aplaudat şi savurat de public, a urmat o surpriză din partea corului condus de
doamna Petronela Dîrţu, care a pregătit câteva colinde româneşti, precum
„Noi umblăm şi colindăm” de Sabin Păutza, „Hop şi şe” de Achim Stoia, ş. a.
Acest moment muzical a cappella a readus în inima publicului bucuria
sărbătorii mult aşteptate şi a creat o atmosferă familială, de întâmpinare a
colindătorilor.
Concertul s-a încheiat cu o
lucrare vocal-simfonică şi anume Canti Prophani – suită pentru cor de
copii şi orchestră de Sabin Păutza. Compozitor foarte iubit şi apreciat în
rândul muzicienilor ieşeni şi nu numai, este renumit pentru respectarea
idealului său profesional constant de a exprima sentimente şi idei personale.
În această lucrare, Sabin Păutza a
demonstrat nu doar meşteşug de creator, cunoştinţe, pasiune şi inspiraţie din
folclorul românesc, ci şi înţelegerea spiritului copiilor. A ştiut să scrie în
aşa manieră, încât copiilor să le placă ceea ce fac. Prin această lucrare
compozitorul îi îndeamnă, îi ademeneşte să cânte, să se joace, dar în acelaşi
timp le stârneşte interesul, ambiţionându-i să înveţe o partitură nu la
îndemâna oricui. Este o lucrare ce necesită un efort de interpretare atât din partea
instrumentiştilor, cât şi din partea corului de copii. De aceea, momentul a
fost deosebit de bine apreciat de public, care a cerut şi un bis. A urmat un
moment de aplauze atât din partea publicului, cât şi a elevilor de pe scenă, în
special pentru efortul depus de profesorul Ciprian Ion şi dirijorul
corului, profesor Petronela Dîrţu, care au reuşit să ofere, cu ajutorul
tinerilor interpreţi, un concert ce demonstrează un nivel înalt de pregătire şi
profesionalism.