duminică, 8 aprilie 2012

IULIA BUCIUCEANU dialog cu Grigore Constantinescu


Era nevoie de o astfel de publicaţie? De un interviu lărgit realizat cu unul din artiştii noştri? Nu voi încerca sa răspund în mod exhaustiv acestei întrebări, ci, mai degrabă să punctez aspecte care să contureze o imagine-portret orientativă a cântăreţei în cauză, valoroasă prin tot ceea ce este ca artistă.

Muzicologul Grigore Constantinescu a considerat binevenită iniţiativa aducerii la lumină a unei însemnate figuri muzicale, care a constituit în ultimele decenii prea puţin un subiect de discuţie sau de „condei” al muzicienilor şi muzicologilor – mezzosoprana Iulia Buciuceanu. Autorul lucrării realizează o serie de dialoguri în care adună informaţii de la cântăreaţa de operă, în legătură cu diverse aspecte biografice şi profesionale, pentru ca mai apoi sa le asambleze într-un volum. Această modalitate de alcătuire a unui studiu monografic propune o abordare inedită şi constituie un posibil element de interes pentru cititor, întrucât dialogul presupune interacţiune, are calităţi captivante, chiar dacă nu transmite fidel atmosfera (autorul asumându-şi lipsa elementelor de intonaţie şi gestică).

Dacă în aproximativ orice domeniu, punctul de pornire este foarte important, subiectul în discuţie nu face excepţie. Astfel, autorul întocmeşte o introducere cu rol de argument, un capitol în care explică motivele necesare scrierii acestei lucrări. Pe parcursul cărţii sunt introduse o serie de amănunte care întregesc tabloul, precum faptul că mama artistei studiase canto la Iaşi, ceea ce ne face să înţelegem provenienţa talentului fiicei. Printre altele, detaliile descriptive încropesc o imagine foarte realistă a relatării, aproape palpabilă: faptul că bunicul cântăreţei a fost preot la biserica Talpalari din Iaşi poate părea un amănunt nesemnificativ, însă specificarea unor astfel de denumiri contribuie la împlinirea imaginii. Desigur, detaliile temporale, într-un număr puţin sporit, ar fi fost de folos pentru orientarea mai bună a cititorului.

Cartea oferă capitole speciale personajelor apropiate cântăreţei. După ce este alcătuit cadrul general în capitolul Să ne cunoaştem mai bine, pot fi citite capitole despre Tamara, actriţa şi sora mai mare a Iuliei Buciuceanu, actorul George Constantin, soţul cântăreţei şi Mihai, fiul. De asemenea, de-a lungul relatării, apar o multitudine de nume, mai mult sau mai puţin cunoscute, ale oamenilor care i-au „colorat” viaţa de artist.

Un alt aspect de remarcat este evoluţia în ceea ce priveşte apariţiile pe scenă: dacă în copilărie emoţiile o împiedicau să-şi amintească replicile învăţate pentru diverse piese de teatru, surpriza a fost că, în momentul în care a fost pusă în situaţia de a memora roluri întregi şi complexe, a făcut faţă cu brio, bineînţeles, după ce, aşa cum reiese din afirmaţiile mezzosopranei, petrecea mult timp acasă pentru a se pregăti temeinic, astfel încât spectacolele nu constituiau niciodată surprize. Aici este cazul să amintesc pe scurt traseul profesional, începând cu studiile universitare. Cea dintâi profesoară de canto, la Iaşi, a fost Mansi Barberis, care a avut un rol mai mult decât benefic în educaţia muzicală a sopranei pe atunci, Iulia Buciuceanu. Este interesant de aflat că, din cauza unei afecţiuni, cântăreaţa a suferit o operaţie în urma căreia vocea şi-a mutat registrul în sens descendent, ceea ce, însă, nu a împiedicat-o să îşi continue cariera din postura de mezzosoprană. La Bucureşti i-a avut ca profesori de canto pe Victoria Costescu Duca şi Petre Ştefănescu Goangă, ambii profesionişti de valoare, care au îndrumat-o în cel mai prielnic mod.

Volumul este, pe de o parte, foarte bine structurat, ordonat la nivel de macroformă, însă, pe de altă parte, în interiorul capitolelor nu lipseşte nimic din spiritul improvizatoric, necesar pentru calitatea de veridicitate şi naturaleţe. Argumentul deschide lucrarea şi este urmat de capitolele amintite, Să ne cunoaştem mai bine, Tamara, George şi Mihai. Următoarele capitole se axează pe latura profesională, împletită cu viaţa paticulară: Anii de aur ai tinereţii, Debutul la operă, Descoperirea valorii prin luptă, Rolurile mele, în care aminteşte numeroasele roluri interpretate la operă, presărând şi o seamă de elemente de tehnică vocală, probabil de folos unui „cântăreţ în devenire”. Ultimele capitole au ca subiect activitatea ce a urmat după plecarea de la operă: Ce a fost după; concertele, turneele? şi Cei din jur, relatarea încheindu-se cu Epilog.

Dincolo de cantitatea de informaţie cuprinsă în această biografie, surprinzătoare este lupta Iuliei Buciuceanu cu soarta, care a încercat de două ori să îi răpească vocea, în timp ce cântăreaţa nu s-a lăsat doborâtă, ci a muncit cu mult curaj şi cu răbdare, pentru a primi înapoi ceea ce pierduse...



Ligia Fărcăşel

Anul IV- muzicologie

Niciun comentariu: