duminică, 8 aprilie 2012

Recital final al integralei romanţelor pentru soprană şi pian de Serghei Rahmaninov


- Profesionalism şi măiestrie artistică -

În seara zilei de 17 martie 2012 am asistat la un eveniment artistic deosebit, desfăşurat în aula Bibliotecii Centrale „Mihai Eminescu” din Iaşi: recitalul vocal-instrumental susţinut de soprana Diana Bucur şi pianista Ionela Butu. Manifestarea a reprezentat continuarea unui proiect muzical iniţiat în urmă cu aproape şase ani, ce viza realizarea integralei romanţelor pentru voci înalte (sopran/tenor) şi pian compuse de Serghei Rahmaninov, într-o formulă care s-a menţinut pe parcursul activităţilor necesare materializării acestei idei. Din numărul total de 33 a lucrărilor de acest gen, primele 7 au fost incluse într-un recital din luna mai 2006 în foyerul Operei Naţionale Române din Iaşi, următoarele 13 într-un alt recital care a avut loc pe 19 noiembrie 2011 în aula BCU, iar ultimele romanţe au încheiat integrala prin acest minunat eveniment, care va fi reluat şi peste hotare.

Soprana Diana Bucur a absolvit Conservatorul de Stat „Ciprian Porumbescu” din Chişinău în 1993, la clasa prof. Mihail Munteanu şi Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, secţia canto, în 1998, la clasa prof. Mioara Cortez. Şi-a început activitatea artistică în calitate de membră în corul Operei Naţionale Române din Iaşi, iar din 1999 a devenit solistă a aceleiaşi instituţii, abordând până în prezent roluri diverse din creaţii scenice semnate de H. Purcell, W. A. Mozart, G. Rossini, G. Donizetti, G. Verdi, J. Strauss-fiul, G. Bizet, G. Puccini, fiind implicată, totodată, în manifestări artistice camerale.

Pianista Ionela Butu a absolvit mai întâi Facultatea de filosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, în 1992, apoi a urmat cursurile Universităţii de Arte „G. Enescu”, secţia pian, iar în 2007 şi-a finalizat studiile doctorale. În prezent, Ionela Butu este lector univ. dr. la aceeaşi instituţie, continuându-şi în paralel perfecţionarea profesională în cadrul Institutului de studii muzicale avansate (MIDAS – proiect iniţiat de Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti). Tema cercetării este reprezentată de integrala romanţelor pentru soprană şi pian de Serghei Rahmaninov.

Pentru realizarea recitalului de pe 17 martie şi-au dat mâna câteva persoane, unite prin pasiunea comună – muzica de cameră –, având ca scop încheierea încununată de succes a acestui eveniment. Astfel, celor două protagoniste din domeniul muzical li s-au alăturat prep. univ. drd. Laura Bilic, care a recitat în limba română pe textele cărora S. Rahmaninov a scris liedurile prezentate în programul serii şi Andra Aprodu, studentă în anul III la Facultatea de Litere, specializarea limba rusă, autoarea traducerii unui număr de poezii pentru care nu există versiuni în limba română. Ideea introducerii unor momente de recitare a fost binevenită pentru public, deoarece intervenţiile Laurei Bilic au familiarizat spectatorii cu universul liric al versurilor ascultate în romanţele lui Rahmaninov. Activitatea sa în domeniul teatral a avut un rol important în crearea atmosferei magice dinaintea fiecărui act muzical, întrucât însufleţirea imprimată versurilor a creat impresia unei porţi spre spaţiul poetico-muzical al lucrărilor interpretate. Sensibilitatea versiunii în limba română s-a transmis astfel de la traducător la recitator, şi apoi la interpreţi. În acest context artistic, limba rusă şi-a păstrat funcţia de sursă autentică a imaginilor şi trăirilor exprimate, fiind prezentă de-a lungul întregului recital şi valorificată cu ajutorul muzicii şi textului în versiune originală.

Termenul de romanţă are două semnificaţii nu foarte îndepărtate, diferite prin elemente de natură istorică şi geografică. O primă accepţiune (cea mai răspândită, de altfel) se referă la genul minor al cântecelor practicate în lumea saloanelor aristocratice din centrul şi estul Europei din secolul al XIX-lea, având conotaţii sentimentale, simpliste. Cel de-al doilea sens denumeşte un gen al muzicii culte ruseşti, analog lied-ului din cultura vest-europeană, dar cu trăsături specifice unui alt spaţiu geografic şi cultural, rezultate din fluxul firesc al elementelor stilistice între domeniul muzicii culte şi al celei folclorice. În tradiţia rusă, romanţa a urcat în ierarhia valorică a genului vocal cameral începând cu creaţia lui Mihail Glinka, urmat de generaţia compozitorilor din Şcoala naţională rusă, alături de Piotr Ilici Ceaikovski, iar în secolul XX, cei care au cizelat acest gen vocal până la un înalt nivel de expresivitate şi subtilitate a prelucrării temelor au fost Serghei Rahmaninov şi Serghei Prokofiev. După cum a precizat şi Ionela Butu în legătură cu programul recitalului, romanţele lui Rahmaninov „au o elevaţie autentică, un rafinament cu totul special faţă de precursori şi contemporani”; din punct de vedere muzical, sunt remarcabile prin „scriitura concertistică”, iar din perspectiva unui pianist cu o bogată experienţă repertorială, „Rahmaninov scrie extrem de logic şi de natural, chiar şi în momentele de maximă dificultate tehnică”.

Tematica romanţelor are ca principale dimensiuni universul trăirilor sufleteşti, natura, uneori divinitatea. Aceste teme, aparent clar stabilite prin titluri (Gândurile mele, triste gânduri..., Cât de mult mă doare!, Îmi amintesc acea zi, Ce fericire!, respectiv Liliacul, Margarete, Nopţi de vară, Noaptea în grădina mea, sau Arion, Vocaliza), se întrepătrund într-o consonanţă desăvârşită, conturând un univers sonor bogat în stări, sentimente, corelate armonios cu imagini şi elemente vii ale cadrului natural. Credinţa în divinitate se întrezăreşte pe alocuri, în calitate de idee înălţătoare şi salvatoare atunci când viaţa terestră îşi pierde sensul divin, iar suferinţa predispune la dezechilibre interioare. Astfel, lucrarea de deschidere a recitalului, Vocaliza op. 34 nr. 14 mi-a rămas în memorie ca o rugăciune mută, precum o stea fixată pe cerul existenţei atât de frumos transpuse în muzica lui Rahmaninov şi în versurile poeţilor ruşi. Extazul iubirii, fericirea, durerea, nostalgia retrospectivă, reveria, dorul fără ţintă, bucuria creată de natura înconjurătoare, alcătuiesc un întreg peisaj de trăiri, proiectat pe fundalul unei credinţe de nestrămutat în ceea ce dă sens efemerităţii vieţilor noastre din această lume.

Diana Bucur a exprimat toate acestea cu naturaleţe, capacitate de trecere rapidă între stări şi cu dăruire emoţională. Soprana a insuflat romanţelor irizaţii cu caracter personal, însufleţind fiecare piesă cu trăiri nuanţat exteriorizate. Cariera solistică formată prin întruchiparea a numeroase roluri dramatice nu a afectat caracterul intimist al muzicii din romanţele lui Rahmaninov, dimpotrivă, a sporit farmecul şi autenticitatea lor în versiunea interpretativă audiată. Am remarcat întreaga paletă de nuanţe timbrale folosite în redarea trăirilor şi a imaginilor dorite, sunetul cristalin cu reverberaţii aproape angelice în piesele cu tematică descriptivă ori nostalgică (Liliacul, Margarete, Gândurile mele, tristele mele gânduri, Îmi amintesc acea zi), precum şi tensionarea vocii prin vibrato-uri incandescente în momentele de agitaţie sau freamăt (aşa cum sunt opusurile Arion şi Cât de mult mă doare!). Adaug acestor trăsături precizia intonaţională, frazarea sugestivă, corelată cu volumul sonor, extins până la niveluri dificil de susţinut, dar realizat cu succes. Lumea sonoră a romanţelor de Serghei Rahmaninov s-a conturat ca un minunat caleidoscop afectiv, proiectat pe fundalul unui cadru natural aflat într-o perpetuă metamorfoză cromatică, urmărind fluctuaţiile de stare sufletească. Solista s-a remarcat, de asemenea, printr-o ţinută artistică deosebită, cu gesturi şi atitudine scenică de un rafinament aristocratic.

Pianista Ionela Butu a creat împreună cu solista un dialog bogat în trepte dinamice şi culori expresive, având capacitatea individualizării fiecărui peisaj sonor din lucrările interpretate. Temperament romantic, interpreta s-a regăsit atât în episoadele de visare şi poezie delicată a partiturii, cât şi în vârtejul stărilor de tumult, nelinişte şi căutare încrâncenată. Aceste stări sunt asimilate însă din poziţia artistului care ştie să exprime autentic ceea ce interpretează, fără a pierde controlul asupra sensului final. Pianista încântă printr-o echilibrată detaşare de efectele interiorizării întregului mozaic de stări sufleteşti, chiar dacă prima impresie, formată în timpul audiţiei, este de asumare şi exprimare personală. Am asistat la un minunat spectacol al oscilaţiei sufleteşti de la subiectiv spre obiectiv, şi invers. Cred că pentru orice artist ar fi util acest exerciţiu al încercării de a se proiecta în afara propriei persoane în timpul actului interpretativ, pentru a-şi coordona concomitent latura implicării în stările solicitate de partitură şi perspectiva situării obiective, în contextul de ansamblu.

Arta pianistică a Ionelei Butu se remarcă printr-o tehnică instrumentală cizelată şi o capacitate de expresie muzicală subtil nuanţată. Perspectiva din faţa scenei oferă, în cadrul recitalurilor sale, o desfăşurare gestică de mare fineţe, în care mişcările pianistice se înlănţuie firesc, dezinvolt. Esenţa impresiilor lăsate sub forma acestui plan de contact între interpret şi spectatorul avizat muzical se poate defini prin economie şi subtilitate a mijloacelor tehnice instrumentale. Privind apoi dintr-un alt unghi, perspectiva asupra universului muzical al pianistei se întregeşte precum imaginea unui aisberg ce cuprinde întreg conturul său de deasupra şi de sub nivelul apei oceanului. O scurtă incursiune în afara scenei oferă revelaţia unui artist complex, preocupat de evoluţia perpetuă, având un sistem de studiu riguros organizat, gândit şi construit logic în jurul problemelor specifice fiecărui tip de stil muzical, scriitură sau caracter. Având o bogată experienţă extrasă din vastul repertoriu abordat şi numeroasele proiecte artistice în care a fost implicată (în calitate de solist, acompaniator, corepetitor), Ionela Butu a atins un înalt nivel de concepţie şi realizare artistică atât din perspectiva de ansamblu, cât şi în planul detaliilor atent studiate, corelate. Aparent imperceptibile, elementele de natură strict tehnică (referitoare la mişcări, poziţii ale segmentelor aparatului pianistic, modalităţi de atac şi relaxare) stau la baza unui eşafodaj complex, minuţios construit prin argumente şi raţionamente elaborate de-a lungul carierei sale. În cadrul recitalului din data de 17 martie am asistat la o eficientă punere în valoare a ideilor sale, concretizate sub forma reliefării liniilor melodice, a planurilor sonore în contextul unor mase armonice larg desfăşurate pe ambitusul pianului (tipice, de altfel, pentru scriitura pianistică a lucrărilor lui Rahmaninov), a fermităţii atacurilor şi preciziei intervenţiilor în dialogul cu soprana, date de permanenta gândire anticipativă a momentelor din partitură. Ideea călăuzitoare a pianistei se conturează sub forma aspiraţiei către un rezultat muzical cât mai aproape de perfecţiune.

Colaborarea Dianei Bucur şi a Ionelei Butu s-a soldat, încă de la primele apariţii scenice, cu activităţi artistice valoroase, cele două interprete tălmăcind împreună pagini semnificative din patrimoniul european al muzicii camerale vocal-instrumentale. Sper ca acest proiect să impulsioneze reintegrarea în circuitul vieţii culturale ieşene a realizărilor de acest gen.

Recitalul s-a încheiat cu aplauzele frenetice ale publicului, urmare a unei desfăşurări sub semnul profesionalismului şi al măiestriei artistice. Pentru spectatorii de orice vârstă şi nivel al cunoştinţelor muzicale, audierea romanţelor de Serghei Rahmaninov a creat desprinderea minţii şi sufletului de realitatea cotidiană trepidantă, uniformă, ridicându-i într-o sferă superioară de trăire artistică. Sincere felicitări, alături de exprimarea dorinţei de a mai lua parte la alte proiecte similare!


PROGRAMUL RECITALULUI:

Вокализ / Vocalise, op. 34 nr.14

Сирень / The Lilacs / Liliacul, op. 21 nr.5 (Ekaterina Andreevna Beketova)

У моего окна / Before my Window / La fereastra mea, op. 26 nr. 10 (Glafira Adolfovna Galina)

Уж ты, нива моя! / The harvest of sorrow / Gândurile mele, triste gânduri..., op. 4 nr.5 (A. K. Tolstoi)

Как мне больно / Sorrow in springtime / Cât de mult mă doare…! , op. 21 nr. 12 (Glafira Adolfovna Eynerling)

Маргаритки / Daisies / Margarete, op. 38 nr.3 (Igor Severianin)
Сей день я помню / The morn of life / Îmi amintesc acea zi, op. 34 nr.10 (F.Tiutcev)

Арион / Arion, op. 34 nr.5 (A. S. Pușkin)

Сумерки / Twilight / Amurg, op. 21 nr.3 (Jean-Marie Guyau)

Сон / Dreams / Visul, op. 38 nr.5 (Foodor Kuzmici Teternikov alias Feodor Sologub)
Эти летние ночи / Midsummer Nights /Nopți de vară, op. 14 nr.5 (Daniil Maximovici Rathaus)  

Ночью в саду у меня/ In my Garden at Night / Noaptea in grădina mea, op. 38 no. 1 (A. Blok)

Какое счастье / What wealth of rapture / Ce fericire!..., op. 34 nr.12 (A. Fet)



Mihaela Balan,

anul II Master Muzicologie

Niciun comentariu: