Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Între Orient și Occident cu formaţia „Anton Pann”

       

      In seara zilei de luni, 28 octombrie, formaţia vocal-instrumentală de muzică veche „Anton Pann” a deschis seria concertelor din cadrul Festivalului Muzicii Româneşti, ajuns la a XVI-a ediţie. Evenimentul, ce a avut loc în sala „Ion Baciu” a Filarmonicii Moldova din Iaşi, a prilejuit publicului întâlnirea cu muzica veche românească din epoca medievală, până la finele veacului al XIX-lea.

          Înfiinţată în toamna anului 2004, împletind influenţe medievale, balcanice, orientale şi apusene, formaţia vocal-instrumentală „Anton Pann” propune actualizarea şi însufleţirea muzicii vechi prin versiuni interpretative cât mai aproape de ethos-ul original. Muzica de curte sau de mahala, umorul românesc, manuscrisele medievale de sorginte bizantină sunt câteva surse de inspiraţie ale formaţiei. Aranjamentul orchestral şi conceptul aparţin liderului acesteia, Constantin Răileanu.

          De-a lungul timpului, componenţa formaţiei a suferit modificări pe măsura conştientizării necesităţilor tehnice şi a celor interpretative. Formula inițială număra douăzeci şi cinci de membri. În prezent sunt doar zece. Dintre aceştia doar cei patru membri fondatori, Constantin Răileanu, Alexandru Stoica, Andrei Zamfir şi Alina Horez, pe care am avut deosebita plăcere să-i admirăm aseară, se remarcă drept prezenţe constante ale grupului.

          Membrii formaţiei cântă pe instrumente specifice atât  spaţiului occidental (vioară, cobză, nai, fluier, clarinet etc.) cât şi oriental (al-ũd-ul, baglama, ney, bendir, darbuka, caval, davul etc.) tocmai din dorinţa, dar şi necesitatea de a reda cât mai fidel muzica aflată în manuscrise.

Cei opt ani de activitate perseverentă au condus la acumularea unui repertoriu bogat cuprinzând piese - manuscris din codexuri şi culegeri ale unor compozitori consacraţi (Anton Pann, Gheorghe Ucenescu, Dimitrie Cantemir, Petros Poloponesios, I.G. Zographou Keibeli ş.a), dar şi din bibliotecile unor așezăminte şi lăcaşuri de cult.

Ansamblul „Anton Pann” a avut numeroase concerte în ţară şi în străinătate fiind apreciat de publicul meloman și de specialitate. De asemenea, formaţia  în componența extinsă a reuşit până în prezent editarea a patru discuri: „Kalofonica”, „Colinde” , „De la lume adunate și iarăși la lume date”, „Zaharicale”.

Concertul de seara trecută a fost structurat în două secţiuni. Prima, dedicată colecţiei Cantemir, a conţinut două suite de peşrevuri, iar cea de-a doua a îmbinat lucrări din secolul XIX, regăsite în colecţia lui Anton Pann - „Spitalul amorului”, dar şi în tradiţia românească folclorică şi bizantină.

Perşevul este cea mai cunoscută formă a muzicii turceşti, fiind executat de unul sau mai multe instrumente ca parte introductivă a vechii suite otomane. Este o formă cu refren, alcătuită din trei, patru şi, foarte rar, cinci părţi. Refrenul poate fi separat sau legat de prima parte, cu rol de cuplet.

Interpreţi şi cercetători deopotrivă, cei patru muzicieni au impresionat aici atât prin tehnica instrumentală, cât, mai ales, prin exploatarea subtilelor intonaţii ale makamurilor (moduri melodice deschise improvizației).

Violonista Alina Horez, absolventă a Facultăţii de Interpretare Muzicală de la Conservatorul bucureştean, s-a remarcat încă de la primele lucrări. Deși a fost educată în spiritul muzicii vest-europene, ea s-a adaptat foarte bine  subtilităţii modalului oriental, reuşind o interpretare strălucită, atât în ceea ce priveşte improvizaţiile cât şi celelate secţiuni ale peşrevurilor.

Sfârşitul primei părţi a făcut trecerea către partea a doua a programului, dominată în special de melodiile antologiei Anton Pann. Formaţia a interpretat lucrări instrumentale şi vocal – instrumentale, presărate cu momente de improvizaţie.

Pe numele adevărat, Antoine Pantaleon Petroveanu, Anton Pann şi-a împărţit gloria între istoria literaturii şi cea a muzicii româneşti, fiind totodată scriitor, folclorist, tipograf, teoretician, compozitor şi pedagog al cântului psaltic, dar mai ales prim culegător de muzică „populară”, într-o vreme când înţelesul termenului era incert şi limitat.

          Culegerea „Spitalul amorului” (sau „Cântătorul dorului”) constituie un document unic în care se reflectă atmosfera muzicală a Bucureştiului de la începutul secolului al XIX –lea. Aici se află, în marea majoritate, cântări pătrunse de parfumul oriental al poeziei de dragoste, de folclorul balcanic, de ariile operelor italiene, de romanţele orăşeneşti, dar şi de cântările cu sursă arhaică.

          Concertul s-a încheiat în sonorităţile muzicii bizantine redate prin lucrarea Mitropolitului Veniamin Costachi, „O, Moldavie iubită!”.

          Concertul a fost reușită artistică, un început inspirat pentru o micro –istorie a muzicii românești, ce se va desfășura pe parcursul festivalului.

                                       

                                    Anca Vatamanu, master anul II Muzicologie