Anca Leahu,
asist. univ. drd.
Anca Leahu: Stimate Maestre Sabin Păutza, ne aflăm la cea de-a XVI-a ediție a Festivalului
Muzicii Românești, desfășurată la Iași, iar
dumneavoastră sunteți deja o constantă a acestui eveniment atât prin
compozițiile incluse numai anul acesta în patru din
concertele derulate pe parcursul săptămânii 29 octombrie – 3 noiembrie 2012,
cât și prin interpretările muzicii românești căreia îi descifrați
sensurile. Care este importanța unui festival dedicat în exclusivitate muzicii
românești pentru compozitori, interpreți și pentru public?
Sabin Păutza: În primul rând, pentru compozitori este important pentru că,
într-un festival de muzică românească, au șanse
mari să li se cânte lucrările, Ei nu pot crește
dacă nu-și aud lucrarea pe care au gândit-o acum.
Ascultând-o, își dau seama ce e bine și ce e
rău și, atunci, pot progresa în lucrarea următoare. Dacă o țin în
sertar, nu se întâmplă nimic. Publicul, la rândul lui, ia cunoștință cu
creațiile noi și cei care încă mai așteaptă
ceva de la muzica românească pot avea surprize de toate felurile, și
plăcute, și neplăcute…
A.L.: La ce nivel vedeți creația muzicală contemporană românească în
context universal?
S.P.: Există muzică foarte bună, însă, din păcate, nu este cântată destul.
Eu am făcut tot ce am putut pentru a promova muzica românească peste tot. La un
moment dat, când eram director de filarmonică în New Jersey, am fost chiar
acuzat de naționalism pentru că aduceam soliștii noștri de
frunte din România și, mai mult decât atât, nu exista program în care
să nu includ lucrare românească. I-am cântat în America pe Silvestri, Paul
Constantinescu, Mihai Moldovan, Glodeanu, Capoianu, etc.Însă, există dirijori
buni care cântă mult în străinătate și care nu fac așa ceva.
Mie mi se pare că este de datoria noastră în primul rând să alegem, să existe
un proces de selecție și, din ce ai ales, să propui și unui
alt public, nu neapărat numai celui românesc.
A.L.: Ce rol are şcoala componistică ieşeană în peisajul muzical românesc
actual?
S.P.: Încă există școală de compoziție la
Iași și asta este foarte bine. Sunt tinerii aceștia,
pe care îi voi cânta și eu sâmbătă, ce reprezintă o prelungire a ceea ce
a fost acum 20-30 de ani în Iași și sperăm ca ei să ducă mai departe roadele acestei
școli de compoziție.
A.L.: În ce măsură v-a influențat orașul Iași
evoluția creatoare?
S.P.: Pentru mine, a însemnat totul. Eu aici am crescut, aici m-am format.
Când am venit în Iași, aveam 22 de ani și nu știam
că nu știu. Maestrul Stoia m-a pus din prima săptămână să predau și
mi-am dat seama că trebuie să-mi fac ordine în minte și în
ceea ce știam la vremea aceea. Aici am început să scriu
muzică, aici am început să dirijez, cariera mea de profesor s-a format aici și eu
îi datorez Iașului faptul că mi-a dăruit tot ce avea mai bun.
Existau câteva zeci de mii de studenți și era un centru universitar foarte
puternic, avea o Filarmonică bună, o Operă bună, un Teatru de copii și
tineret pentru care eu scris vreo 15 spectacole muzicale. Pentru mine, a fost o
provocare extraordinară și mi-a oferit niște
satisfacții imense. Deci, Iașul a
fost, timp de 20 de ani, totul pentru mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu