marți, 27 noiembrie 2012

Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - INTERVIU CU SABIN PĂUTZA



Anca Leahu, asist. univ. drd.

Anca Leahu: Stimate Maestre Sabin Păutza, ne aflăm la cea de-a XVI-a ediție a Festivalului Muzicii Românești, desfășurată la Iași, iar dumneavoastră sunteți deja o constantă a acestui eveniment atât prin compozițiile incluse numai anul acesta în patru din concertele derulate pe parcursul săptămânii 29 octombrie – 3 noiembrie 2012, cât și prin interpretările muzicii românești căreia îi descifrați sensurile. Care este importanța unui festival dedicat în exclusivitate muzicii românești pentru compozitori, interpreți și pentru public?

Sabin Păutza: În primul rând, pentru compozitori este important pentru că, într-un festival de muzică românească, au șanse mari să li se cânte lucrările, Ei nu pot crește dacă nu-și aud lucrarea pe care au gândit-o acum. Ascultând-o, își dau seama ce e bine și ce e rău și, atunci, pot progresa în lucrarea următoare. Dacă o țin în sertar, nu se întâmplă nimic. Publicul, la rândul lui, ia cunoștință cu creațiile noi și cei care încă mai așteaptă ceva de la muzica românească pot avea surprize de toate felurile, și plăcute, și neplăcute…

A.L.: La ce nivel vedeți creația muzicală contemporană românească în context universal?

S.P.: Există muzică foarte bună, însă, din păcate, nu este cântată destul. Eu am făcut tot ce am putut pentru a promova muzica românească peste tot. La un moment dat, când eram director de filarmonică în New Jersey, am fost chiar acuzat de naționalism pentru că aduceam soliștii noștri de frunte din România și, mai mult decât atât, nu exista program în care să nu includ lucrare românească. I-am cântat în America pe Silvestri, Paul Constantinescu, Mihai Moldovan, Glodeanu, Capoianu, etc.Însă, există dirijori buni care cântă mult în străinătate și care nu fac așa ceva. Mie mi se pare că este de datoria noastră în primul rând să alegem, să existe un proces de selecție și, din ce ai ales, să propui și unui alt public, nu neapărat numai celui românesc.

A.L.: Ce rol are şcoala componistică ieşeană în peisajul muzical românesc actual?

S.P.: Încă există școală de compoziție la Iași și asta este foarte bine. Sunt tinerii aceștia, pe care îi voi cânta și eu sâmbătă, ce reprezintă o prelungire a ceea ce a fost acum 20-30 de ani în Iași și sperăm ca ei să ducă mai departe roadele acestei școli de compoziție.

A.L.: În ce măsură v-a influențat orașul Iași evoluția creatoare?

S.P.: Pentru mine, a însemnat totul. Eu aici am crescut, aici m-am format. Când am venit în Iași, aveam 22 de ani și nu știam că nu știu. Maestrul Stoia m-a pus din prima săptămână să predau și mi-am dat seama că trebuie să-mi fac ordine în minte și în ceea ce știam la vremea aceea. Aici am început să scriu muzică, aici am început să dirijez, cariera mea de profesor s-a format aici și eu îi datorez Iașului faptul că mi-a dăruit tot ce avea mai bun. Existau câteva zeci de mii de studenți și era un centru universitar foarte puternic, avea o Filarmonică bună, o Operă bună, un Teatru de copii și tineret pentru care eu scris vreo 15 spectacole muzicale. Pentru mine, a fost o provocare extraordinară și mi-a oferit niște satisfacții imense. Deci, Iașul a fost, timp de 20 de ani, totul pentru mine!


Niciun comentariu: