marți, 27 noiembrie 2012

Muzică românească pentru clarinet în versiune „orfică”



- Cronică la concertul cameral al cvartetului de clarinete „Orphaeus” -
               Mihaela Balan, doctorand muzicologie

În cea de-a patra zi a Festivalului Muzicii Româneşti (joi, 1 noiembrie, orele 17), a avut loc concertul cameral al clasei de clarinet, condusă de prof. univ. dr. Doru Albu, recital dedicat creaţiilor realizate de compozitori ieşeni. Lucrările au fost interpretate de ansamblul de clarinete Orphaeus, alcătuit din câţiva studenţi (Daniel Paicu, Bogdan Constantin, Bogdan Irina) care au dobândit, în timp, o tehnică instrumentală solidă, fiind capabili să facă faţă unor repertorii diverse şi complexe, precum cel de joi după-amiază. Programul a cuprins lucrări ale unor compozitori români contemporani, al căror destin le-a intersectat direcţia existenţială cu oraşul Iaşi (fie născuţi în acest oraş, fie absolvenţi ai specializărilor din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu”, fie ca muzicieni specializaţi care au activat şi s-au afirmat aici). Lucrările au avut în comun concepţia modală, complexitatea scriiturii, ritmica polivalentă, inserţiile folclorice, îmbinarea elementelor tradiţionale cu cele novatoare, fiecare creaţie individualizându-se prin anumite particularităţi expresive sau efecte speciale, valorificând potenţialul timbral al clarinetului (cu toată familia de subspecii).
Prima lucrare a aparţinut tânărului compozitor şi dirijor ieşean Bogdan Chiroşcă, finalizată în 2012 şi prezentată în primă audiţie în cadrul acestui recital. Intitulată Nocturne (pentru trei clarinete), lucrarea se caracterizează printr-o dramaturgie construită treptat prin aglomerarea scriiturii plurivocale şi a încărcăturii cromatice. Pauzele sunt concepute ca respiraţii în căutarea unor alte zone de contrast.
Cea de-a doua lucrare, pentru clarinet şi clarinet bas, a fost compusă de Sabin Păutza (revenit din Statele Unite pe meleagurile româneşti după căderea comunismului) sub forma unor variaţiuni pe o temă din Oaş. Lucrarea, intitulată Jocuri VI, se înscrie în arhetipul ludic din concepţia creatoare a compozitorului, regăsit şi în alte creaţii din seria „jocurilor”, constând într-o serie de prelucrări ale ideii muzicale iniţiale: variaţii cu caracter doinit sau viguros, improvizatoric sau mai riguros.
În piesa intitulată Sinus pentru clarinet solo şi interpretată de Bogdan Irina, compozitorul Cristian Misievici a dorit să contureze în plan muzical o transpunere a mişcării sinusoidale. Titlul este sugestiv în acest sens, iar conţinutul se caracterizează printr-o condensare maximă. Cristian Misievici, absolvent al Universităţii din Iaşi, stabilit apoi în Cluj, este genul de compozitor cerebral, care mizează în special pe impactul produs asupra gândirii logice, matematice a ascultătorului.
O altă lucrare a lui Bogdan Chiroşcă este intitulată Impresii pentru clarinet solo, distinsă în anul 2001 cu premiul al II-lea la Concursul Naţional Studenţesc de Compoziţie „Al. Zirra”. Este structurată în trei secţiuni, legate printr-un motiv comun de tip pentacordic, readus pe parcursul întregii lucrării în plan ritmico-melodic. Melodica acestei piese este variată, dezvoltată cu ajutorul unor formule şi intonaţii folclorice, iar ritmul aminteşte, de asemenea (dintr-o perspectivă mult stilizată) de pulsaţia unor dansuri populare româneşti.
Sonanţe pentru clarinet solo, de Vasile Spătărelu, ne-a condus pe un traseu muzical conceput ca o acumulare gradată, atât din punct de vedere dramaturgic (prin alternarea momentelor intens lirice cu cele dramatice), cât şi instrumental tehnic (prin explorarea treptată a subtilităţilor timbrale expresive ale clarinetului în registrul acut în partea I, apoi prin valorificarea unor efecte speciale în secţiunea mediană şi folosirea multifonicelor cu rol concluziv în ultima parte, revenindu-se la atmosfera meditativă iniţială). Interpretul acestei lucrări, Doru Albu, a dovedit o gândire muzicală complexă în redarea acestei lucrări, îmbinând sensibilitatea sugestivă cu o tehnică instrumentală precisă, perfect executată.
Viorel Munteanu a oferit spectatorilor un moment inedit prin efectele speciale folosite în lucrarea sa destinată clarinetului solo, intitulată Invocaţii. Am remarcat îmbinarea momentelor de improvizaţie, sugerând practici ancestrale din epoci străvechi, cu tehnici componistice actuale, aspecte care definesc această lucrare drept confluenţă între tradiţie şi modernitate. Din punct de vedere timbral, este valorificată cutia de rezonanţă a pianului de concert pentru realizarea unor ecouri prelungi, pe care solistul Daniel Paicu le-a investit cu o forţă de sugestie deosebită pentru semantica ancestralităţii.
Cvartetul de clarinete op. 9 din creaţia compozitorului Ciprian Ion a fost finalizat în 2012, încadrându-se într-o zonă stilistică neoclasică, datorită structurii monopartite bazate pe circulaţia unor motive generatoare pe parcursul secţiunilor contrastante, legate însă prin prezenţa acestor microstructuri. Din punct de vedere timbral, se produce o modificare inedită prin înlocuirea clarinetului alto cu saxofonul în timpul interpretării.
Concertul cameral s-a încheiat cu Divertismentul pentru cvartet de clarinete al lui Sabin Păutza, lucrare transpusă timbral după versiunea iniţială pentru cvartet de coarde. Prin caracterul ei parodic (dat de orientarea metamuzicală spre muzici de dans de origine americană – Preludiu, Bossanova, Ragtime, Charleston), lucrarea nu este doar o creaţie de divertisment. Accesibilitatea evidentă de la prima audiţie reprezintă de fapt rezultatul unei sinteze de procedee componistice, din perspectiva ironică a creatorului care cunoaşte aceste genuri „by heart” şi le abordează cu un spirit ludic elevat, exprimându-şi atitudinea caracterizată prin „a face băşcălie” pe seama lor.
Concertul  a reprezentat o formă de expresie în plan muzical a unei relaţii intime dintre profesor şi discipol, pe de o parte la nivel componistic (între Viorel Munteanu, Vasile Spătărelu în calitate de maeştri, şi Ciprian Ion, alături de Bogdan Chiroşcă, în calitate de discipoli), iar pe de altă parte, în plan interpretativ, reflectându-se între conducătorul formaţiei camerale Orphaeus şi membrii săi clarinetişti,  formaţi sub îndrumarea profesorului şi virtuozului instrumentist Doru Albu. Le dorim mult succes în continuare!

Mihaela Balan, doctorand muzicologie

Niciun comentariu: