Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Interviu Gottfried Rabl

Vineri, 2 noiembrie 2012

Florin Luchian, doctorand muzicologie

Florin Luchian: Din 2006 veniţi în fiecare stagiune la pupitrul orchestrei Filarmonicii din Iaşi, însă anul acesta vi s-a încredinţat o misiune foarte importantă, de a dirija un concert exclusiv de muzică românească. A fost dificil să acceptaţi această propunere?

Gottfried Rabl: Dimpotrivă, am îmbrăţişat ideea de la bun început, pentru că sunt o persoană căreia îi plac lucrurile inedite. De fiecare dată când sunt invitat de o orchestră, fie din România, fie din altă parte, obişnuiesc să abordez lucrări mai puţin, sau poate deloc cântate. Există nişte bariere pe care  încerc să le depăşesc, înţelegi, şi când mi s-a oferit să interpretez muzică românească, am zis: ”Perfect! Îmi place asta! Pentru că ştiu că muzicienilor români nu prea le place să cânte muzică românească”. Mi s-a oferit să fac simfonia a doua de Enescu, care este o lucrare complexă, dificil de lucrat.

F.L. Ştim că aţi studiat atât în Austria, în Italia cât şi în America, dar cum se explică pasiunea pentru muzica românească?

G.R.  Iubesc muzica românească, am acasă colecţia completă a lucrărilor lui Enescu, am toate partiturile lui simfonice. Însă e prima dată când dirijez muzică românească şi primul Enescu pe care îl abordez, şi sunt foarte încântat.  

F.L. Veţi prezenta publicului una dintre cele mai valoroase  simfonii ale lui George Enescu, simfonia a II-a. Care este viziunea dumneavoastră asupra acestei lucrări?

G.R. Enescu înseamnă o paletă uriaşă de caractere, de imagini. Simfonia a doua de Enescu reprezintă pentru mine o lucrare de tranziţie în căutarea stilului său personal. Este minunat să priveşti partitura, pentru că vezi cum expune temă după temă, totul se îmbină perfect, însă este foarte greu să auzi tot ce se întâmplă acolo. Pentru că urechea noastră e obişnuită să perceapă o melodie, apoi să audă contrapunctul ei, dar nu poate percepe mai multe idei sonore în acelaşi timp. Pe de altă parte, acesta este stilul lui.

F.L. Concertul pentru vioară şi orchestră pe care îl veţi dirija este una dintre lucrările reprezentative ale genului concertant autohton. Ce ne puteţi spune despre această creaţie şi despre colaborarea cu Diana Jipa?

G.R. Este o lume muzicală total diferită, n-are nimic de-a face cu Enescu, dar este o lucrare foarte bine scrisă pentru vioară.

F.L. Pe lângă cele două opus-uri clasice, în program sunt incluse  două lucrări în primă audiţie. Ce imagine v-a creat muzica românească, de la cea consacrată până la cea din zilele noastre?

G.R. Cunosc de mulţi ani muzica românească din înregistrările pe care le-am găsit, inclusiv cu muzică contemporană. Sunt foarte încântat de cele două prime audiţii, îmi place să dirijez muzici ale compozitorilor contemporani, dacă sunt bune sau nu, nu am dreptul să judec, ci timpul îşi va spune cuvântul.

F.L. Cum apreciaţi acest festival?

G.R. M-am bucurat foarte mult să mă aflu săptămâna aceasta la Iaşi, pentru că am avut posibilitatea să particip şi la celelalte concerte din festival. Este foarte interesant când vii din Viena în România, care este foarte aproape, şi deodată auzi Anton Pann şi muzici cu influenţă orientală, greacă, mi se pare uimitor. Consider că este un festival foarte bun, care trebuie continuat!