Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Rezonanțe camerale. Interviu cu Șerban Mereuță

Alina Mihaela Bondoc, masterand anul II – muzicologie

A.B.: Pentru început, v-aș ruga să exprimați câteva opinii personale legate de ediția de anul acesta a Festivalului Muzicii Românești.

Ș.M.: Mai întâi de toate, este o bucurie că acest festival reușește să trăiască, să străbată anii. Se poate spune că este un festival bogat, ce  reunește coruri, formații de cameră, orchestre... Anul acesta am văzut o formație inedită, Anton Pann, care a avut o prestație foarte interesantă. Ce mă bucură este faptul că noi, cvartetul Ad libitum, am fost prezenți la fiecare festival din seria nouă.

A.B.: De ce aţi inclus cvartetul  Cvartetul consonanţelor de Pascal Bentoiu pentru acest concert ?

Ș.M.: Trebuie să vă mărturisesc că este o bucurie să cântăm Cvartetul consonanțelor, pentru că este lucrarea cu care am câștigat primul nostru premiu de cvartet la Brașov, la Concursul studențesc pentru cvartete de coarde, în anul 1993, respectiv Premiul II și Premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei creaţii românești. La eveniment a fost prezent în juriu și compozitorul lucrării.

A.B.: În opinia dvs., cum a receptat publicul muzica interpretată în această seară de cvartetul Ad libitum?

Ș.M.: Întotdeauna la Iași publicul este foarte atent și, lăsând la o parte modestia, în momentul în care interpretarea este bună, din sală primim o reacție pe măsură. Acelaşi public însă, este capabil să reacţioneze, atunci când interpretarea nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

A.B.: Dacă ar fi să imaginăm o paletă coloristică, un spațiu imagistic propriu personalităţii  lui Pascal Bentoiu, care ar fi acela?

Ș.M.: Unul straniu, în orice caz. Deși ne poartă prin foarte multe stări, trăiri, ethos-ri, patosuri, câteodată, este o muzică austeră. Aș zice «o muzică înghețată», pentru mine. Mai departe aș lăsa auditoriul  să-și imagineze trăirile și atmosfera, pentru că  această lucrare oferă fiecăruia posibilitatea să-și creioneze o anumită stare și să se transpună într-o anumită epocă. Sigur, sunt foarte multe trimiteri către sonorităţile de jazz. Dar pentru mine, este o muzică deosebită și mă gândesc mai ales la partea a III-a, aceasta reprezentând punctul de greutate al cvartetului.