Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Concert coral

            Concertul coral susţinut de Corul academic Gavriil Musicescu, sub conducerea    lui Doru Morariu a încheiat a treia zi a Festivalului Muzicii Româneşti. De fiecare dată este un prilej de bucurie să reascultăm acest ansamblu profesionist în adevăratul sens al cuvântului, care în ultimele decenii a realizat numeroase concerte nu numai în Iaşi, cât mai ales în ţară şi în străinătate: Germania, Italia, Spania, Polonia, Olanda. Activitatea lor artistică prodigioasă, coordonată atent de dirijorul Doru Morariu include creaţii în primă audiţie, promovarea lucrărilor mai mult sau mai puţin cunoscute dintr-un areal stilistic vast, şi interpretarea opus-urilor vocal-simfonice, deosebit de dificile din punct de vedere tehnic şi expresiv.

             Programul din 31octombrie a cuprins lucrări din secolul al XX-lea, contrastante ca tempo, dinamică, sonoritate şi stil. S-au remarcat şi câteva elemente comune, legate de valorificarea  surselor specifice creaţiei româneşti – folclorul sub formă de citat sau prelucrat, tradiţia religioasă. Astfel, ritmurile pregnante, asocierea unor melodii dansante cu cele în caracter doinit, combinaţiile timbrale inedite, au fost doar câteva particularităţi ce au caracterizat creaţiile semnate de Mircea Neagu, Nicolae Bălan. Pe de altă parte, coriştii au redat ambianţa sonoră diferită, a lucrărilor cu conţinut religios compuse de Irina Odăgescu şi Doru Morariu, sau Gavriil Musicescu.

               Corespondenţa cu versul eminescian s-a evidenţiat în muzica impregnată de culoare armonică şi melodică a compozitorilor Walter Mihai Klepper şi Sabin Păutza.

             Lucrările de  Dan Buciu, Mihai Moldovan, Vinicius Grefiens şi Alexandru Paşcanu, complexe sub aspectul tuturor parametrilor de limbaj sonor, cât mai ales din perspectiva rezistenţei vocale, au fost puse în valoare prin versiuni adecvate fiecărui stil creator. 

             Concertul a fost reuşit, membrii ansamblului Gavriil Musicescu sub conducerea dirijorului Doru Morariu, dovedind încă odată publicului, că fiecare apariţie a lor pe scena Filarmonicii se desfăşoară sub semnul exigenţei şi profesionalismului.   

                                           

                                                            Loredana Iaţeşen

Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Byzantion cântă mirenilor...

           Joi, 1 noiembrie s-a produs în sala Filarmonicii unul dintre evenimentele Festivalului. Caracterul inedit al manifestării a fost conferit de translarea muzicii liturgice ortodoxe în spaţiul laic de concert, de conţinutul tematic - Slujba Bizantină a Înmormântării Mirenilor- concert dedicat în memoria muzicienilor ieşeni dispăruţi şi, drept corolar, nivelul de măiestrie interpretativă a grupului de psalţi conduşi de Adrian Sîrbu.

         Desfăşurându-şi activitatea la Iaşi cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și cu sprijinul Universității de Arte George Enescu, formaţia a susținut numeroase concerte  în țară  și în străinătate (Luxembourg, Grecia, Danemarca, Belgia, Olanda, Franța, Italia, Polonia, Germania, Rusia, Spania și Cehia), a participat la festivaluri  de muzică sacră, a luat importante premii. De asemenea, a înregistrat până în prezent 10 albume audio, ultimele patru fiind realizate sub îndrumarea maestrului Lykourgos Angelopoulos, Protopsalt al Arhiepiscopiei Constantinopolului și profesor la Conservatorul din Atena.

 Concertul a început într-o atmosferă deosebită, cu troparele intonate la Trisaghion, pe glasul leghetos după Ștefanache Popescu. Această rugăciune constituie o pregătire pentru interpretarea imnului care preaslăvește sfințenia lui Dumnezeu. Slujba a continuat cu melodia cântării întreite „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!”, ce se intonează în procesiunea spre biserică și cimitir, pe glasul Nenano (plagalul glasului al II-lea Trifonic), după Manuil Hrisafi și adaptată de Macarie Ieromonahul. Au urmat Aliluia și Tropare, un fragament din psalmul 118, Binecuvântările celor adormiți, o selecție de tropare și irmoase din Canonul Panihidei, pe plagalul glasului al II-lea Tetrafonic, Stihirile Care desfătare lumească (gl. I), Toate sunt deșertăciuni (gl. III), Unde este dezmierdarea cea lumească (gl. IV), și Adusu-mi-am aminte (plagalul glasului I). Seara a continuat cu Fericirile după Macarie Ieromonahul, lecturarea Apostolului în stilul ecfonetic după un model de Anton Pann, alte tropare după podobia Când de pe lemn, Slava Văzându-mă zăcând, pe plagalul glasului al II-lea de Dimitrie Suceveanu, un fragment din cântarea Plâng și mă tânguiesc (plagalul gl. IV) și melodia tradițională Hristos a înviat pe plagalul glasului I tetrafon.

Sonoritatea grupului Byzantion în sala Filarmonicii a avut o armonie unică dată de relaţia dintre melodie şi ison. Stilul recules şi în acelaşi timp de o virtuozitate rar întâlnită a formaţiei şi a coordonatorului ei în momentele solistice, a creat atmosferă unică, de reculegere şi bucurie estetică totodată.

Simona Ţărnă – anul II master muzicologie

 

 

Festivalul Muzicii Româneşti 2012 – Concertul claselor de compoziţie

Încă de la primele ore ale zilei de miercuri, 31 octombrie, studenții din Cluj-Napoca, București, Chișinău și Iași, s-au întâlnit în capitala Moldovei cu ocazia concertului claselor de compoziție, care s-a desfășurat în sala Eduard Caudella.

În prima parte am ascultat partituri ale tinerilor creatori, urmând ca în cea de-a doua, să fie conturat profilul componistic al Iuliei Cibișescu-Duran, creatoare de origine clujeană.

          La această ediție, Universitatea Națională de Muzică din București a participat cu două compoziții. Prima lucrare – Archaea I pentru clarinet și pian de Alexandru Sima ne-a propus intonații arhaice, cu variații ritmice de factură populară. A doua piesă pentru vioară solo compusă – Pentru Sabina de Sebastian Androne, creionează un portret feminin cu valențe expresive. Având o tehnică instrumentală impecabilă și un sunet consistent, violonista Raluca Stratulat a reușit să redea trăsăturile personajului.

          Ansamblul de suflători al Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău alcătuit din Gheorghe Doroș (flaut), Victor Roibu (oboi), Dan Leșanu (clarinet), Vasile Braga (corn) și Vladimir Taran (fagot), a prezentat Cvintetul pentru instrumente de suflat compus de Marian Ungur. Structurată după principiul clasic  repede-lent-repede și concepută sub forma unei structuri pentacordice, partitura mi-a amintit de sonoritățile impresioniste.

Din punct de vedere interpretativ, am remarcat omogenizarea timbrală rafinată, precizia intonațională și sincronizarea în secțiunile de accelerare sau de rărire ale tempo-ului.

          Studenții de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca au participat la această ediție atât cu lucrări instrumentale, cât și vocale.

 La cathedrale de Rouen, trei impresii pentru flaut și vioară de Alexandru Murariu este o muzică inspirată din picturile cu același titlu ale lui Claude Monet, alcătuită din trei secțiuni programatice de factură impresionistă. În partea a II-a, autorul valorifică cunoscuta temă Dies Irae. În aceeași manieră componistică a fost scrisă și a doua lucrare, Două preludii pentru pian de William Richard Oanță. Prin expunerea delicată a arabescurilor și prin alternanța contrastelor de registru, pianista Ioana Vețean a realizat o versiune reușită.

          În continuarea programului, Izabella Czégeni a propus liedurile A mele visuri și Sonet în interpretarea sopranei Raluca Perșa, acompaniată de pianista Cora Miron. Concepute modal, piesele creează o imagine expresivă, în care solistele au redat sonorități cantabile, pline de culoare.

Îmbinarea dintre elementele de factură folclorică, tehnicile polifonice de tip bachian, accentele și disonanțele în manieră bartokiană, sunt doar câteva aspecte ce caracterizează Adagio-ul pentru vioară solo – opus creat și interpretat de Sonia Vulturar. Violonista a demonstrat calitățile sale tehnice și interpretative, încât aplauzele au fost pe măsura așteptării.

          Ultima lucrare din suita compozițiilor clujene –Rêve d’enfant pentru flaut și pian de Cora Miron, prezintă două secțiuni; prima, zugrăvește un cântec de leagăn inspirat din folclorul copiilor, iar a doua, propune un contrast la nivel ritmic, metric și dinamic, ce întruchipează creaturile fantastice din visul copilului.

          Compozitoarea și interpreta ieșeană, Izabela Vieriu, a scris o Suită de miniaturi pentru pian alcătuită, din șase piese contrastante ca expresie.

În lucrarea, Sonatină pentru pian și vioară, Denis Clivinschi propune într-un limbaj modal succesiunea contrastantă a mișcărilor componente. Violonistul Bogdan Onofrei și pianistul  Dragoș Cantea au avut o colaborare foarte bună, sonoritatea pianului, când catifelată, când transparentă s-a îngemănându-se cu melosul generos al viorii. Cei doi interpreți au avut o viziune unitară asupra lucrării.

           Ultima apariție din acest Festival a reprezentanților  școlii componistice ieșene s-a încheiat cu Trio-ul pentru flaut, clarinet și fagot de Paul Pintilie, în interpretarea lui Florin Leonte (flaut), Irina Bogdan (clarinet), Alin Dănilă (fagot). Stilul opus-ului este o îmbinare între jazz avangardist și expresionism. Soliștii au reliefat o paletă largă de similitudini și contraste, prin subtilități dinamice și tehnice de mare efect.

          În partea a II-a a programului, Cătălin Crețu (membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România)  a participat cu O sonată pentru pian. Solista Ionela Butu a reliefat cu precizie linia melodică, contrastele dinamice și de registru, evidențiind conexiunile stilistice cu creația pianistică a lui Sergei Prokofiev.

          Portretul componistic al Iuliei Cibișescu-Duran a cuprins trei lucrări: Suita pentru vioară și pian, Suita pentru vioară solo -7 versuri de Bacovia și Sonata nr.2 pentru vioară și pian, în interpretarea autoarei la pian și a lui Eugen Cibișescu-Duran la vioară. Imaginarul sonor al acestor piese cuprinde valențe contrastante la nivel expresiv și dinamic, creând un mozaic muzical plastic.

Soliștii au dovedit o comunicare deosebită, un simț rafinat al sonorității, o omogenizare perfectă, chiar și în cele mai dificile momente sonore.

          Cred că inițiativa organizatorilor Festivalului de a promova creațiile artistice și-a atins scopul.

Georgiana Lupu, anul IV muzicologie

         

                                           

Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Rezonanțe camerale. Interviu cu Șerban Mereuță

Alina Mihaela Bondoc, masterand anul II – muzicologie

A.B.: Pentru început, v-aș ruga să exprimați câteva opinii personale legate de ediția de anul acesta a Festivalului Muzicii Românești.

Ș.M.: Mai întâi de toate, este o bucurie că acest festival reușește să trăiască, să străbată anii. Se poate spune că este un festival bogat, ce  reunește coruri, formații de cameră, orchestre... Anul acesta am văzut o formație inedită, Anton Pann, care a avut o prestație foarte interesantă. Ce mă bucură este faptul că noi, cvartetul Ad libitum, am fost prezenți la fiecare festival din seria nouă.

A.B.: De ce aţi inclus cvartetul  Cvartetul consonanţelor de Pascal Bentoiu pentru acest concert ?

Ș.M.: Trebuie să vă mărturisesc că este o bucurie să cântăm Cvartetul consonanțelor, pentru că este lucrarea cu care am câștigat primul nostru premiu de cvartet la Brașov, la Concursul studențesc pentru cvartete de coarde, în anul 1993, respectiv Premiul II și Premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei creaţii românești. La eveniment a fost prezent în juriu și compozitorul lucrării.

A.B.: În opinia dvs., cum a receptat publicul muzica interpretată în această seară de cvartetul Ad libitum?

Ș.M.: Întotdeauna la Iași publicul este foarte atent și, lăsând la o parte modestia, în momentul în care interpretarea este bună, din sală primim o reacție pe măsură. Acelaşi public însă, este capabil să reacţioneze, atunci când interpretarea nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

A.B.: Dacă ar fi să imaginăm o paletă coloristică, un spațiu imagistic propriu personalităţii  lui Pascal Bentoiu, care ar fi acela?

Ș.M.: Unul straniu, în orice caz. Deși ne poartă prin foarte multe stări, trăiri, ethos-ri, patosuri, câteodată, este o muzică austeră. Aș zice «o muzică înghețată», pentru mine. Mai departe aș lăsa auditoriul  să-și imagineze trăirile și atmosfera, pentru că  această lucrare oferă fiecăruia posibilitatea să-și creioneze o anumită stare și să se transpună într-o anumită epocă. Sigur, sunt foarte multe trimiteri către sonorităţile de jazz. Dar pentru mine, este o muzică deosebită și mă gândesc mai ales la partea a III-a, aceasta reprezentând punctul de greutate al cvartetului.