Festivalul Muzicii Româneşti 2012 – Simpozionul Naţional de Muzicologie

Ne-am obişnuit ca Festivalul Muzicii româneşti să găzduiască în fiecare an o întâlnire naţională a teoreticienilor. Tematica variată a simpozionului – Identitate şi contextualitate în muzica românească contemporană, a fost organizată pe trei secţiuni: Iaşi, muzicieni şi instituţii, Creaţia românească: clasicismul modern; Avangardă şi post-avangardă românească.

Lucrările expuse de muzicologii ieşeni Laura Vasiliu, Gheorghe Duţică, Alex Vasiliu, Loredana Iaţeşen, Diana Andron, Luminiţa Duţică, Anca Leahu, Carmen Chelaru, Lăcrămioara Nae, alături de invitaţii Pavel Puşcaş de la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, Olguţa Lupu şi Florinela Popa de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, s-au remarcat prin conţinutul ştiinţific elevat, oferind publicului, interpretări variate ale fenomenului muzical contemporan, din mai multe perspective: istorico-stilistică, analitică, hermeneutică.

Georgiana Lupu, anul IV, Muzicologie

Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Interviu Gottfried Rabl

Vineri, 2 noiembrie 2012

Florin Luchian, doctorand muzicologie

Florin Luchian: Din 2006 veniţi în fiecare stagiune la pupitrul orchestrei Filarmonicii din Iaşi, însă anul acesta vi s-a încredinţat o misiune foarte importantă, de a dirija un concert exclusiv de muzică românească. A fost dificil să acceptaţi această propunere?

Gottfried Rabl: Dimpotrivă, am îmbrăţişat ideea de la bun început, pentru că sunt o persoană căreia îi plac lucrurile inedite. De fiecare dată când sunt invitat de o orchestră, fie din România, fie din altă parte, obişnuiesc să abordez lucrări mai puţin, sau poate deloc cântate. Există nişte bariere pe care  încerc să le depăşesc, înţelegi, şi când mi s-a oferit să interpretez muzică românească, am zis: ”Perfect! Îmi place asta! Pentru că ştiu că muzicienilor români nu prea le place să cânte muzică românească”. Mi s-a oferit să fac simfonia a doua de Enescu, care este o lucrare complexă, dificil de lucrat.

F.L. Ştim că aţi studiat atât în Austria, în Italia cât şi în America, dar cum se explică pasiunea pentru muzica românească?

G.R.  Iubesc muzica românească, am acasă colecţia completă a lucrărilor lui Enescu, am toate partiturile lui simfonice. Însă e prima dată când dirijez muzică românească şi primul Enescu pe care îl abordez, şi sunt foarte încântat.  

F.L. Veţi prezenta publicului una dintre cele mai valoroase  simfonii ale lui George Enescu, simfonia a II-a. Care este viziunea dumneavoastră asupra acestei lucrări?

G.R. Enescu înseamnă o paletă uriaşă de caractere, de imagini. Simfonia a doua de Enescu reprezintă pentru mine o lucrare de tranziţie în căutarea stilului său personal. Este minunat să priveşti partitura, pentru că vezi cum expune temă după temă, totul se îmbină perfect, însă este foarte greu să auzi tot ce se întâmplă acolo. Pentru că urechea noastră e obişnuită să perceapă o melodie, apoi să audă contrapunctul ei, dar nu poate percepe mai multe idei sonore în acelaşi timp. Pe de altă parte, acesta este stilul lui.

F.L. Concertul pentru vioară şi orchestră pe care îl veţi dirija este una dintre lucrările reprezentative ale genului concertant autohton. Ce ne puteţi spune despre această creaţie şi despre colaborarea cu Diana Jipa?

G.R. Este o lume muzicală total diferită, n-are nimic de-a face cu Enescu, dar este o lucrare foarte bine scrisă pentru vioară.

F.L. Pe lângă cele două opus-uri clasice, în program sunt incluse  două lucrări în primă audiţie. Ce imagine v-a creat muzica românească, de la cea consacrată până la cea din zilele noastre?

G.R. Cunosc de mulţi ani muzica românească din înregistrările pe care le-am găsit, inclusiv cu muzică contemporană. Sunt foarte încântat de cele două prime audiţii, îmi place să dirijez muzici ale compozitorilor contemporani, dacă sunt bune sau nu, nu am dreptul să judec, ci timpul îşi va spune cuvântul.

F.L. Cum apreciaţi acest festival?

G.R. M-am bucurat foarte mult să mă aflu săptămâna aceasta la Iaşi, pentru că am avut posibilitatea să particip şi la celelalte concerte din festival. Este foarte interesant când vii din Viena în România, care este foarte aproape, şi deodată auzi Anton Pann şi muzici cu influenţă orientală, greacă, mi se pare uimitor. Consider că este un festival foarte bun, care trebuie continuat!

Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Interviu cu profesorul şi clarinetistul Doru Albu

    Iulian Croitoru, anul II, Muzicologie

 

 Iulian Croitoru: Domnule profesor, ați mai participat individual sau cu formaţia la o ediție anterioară a Festivalului Muzicii Românești?

  Doru Albu : Da, am mai participat la ediția din 2006 a acestui festival, tot într-o formulă camerală, cu lucrări ale compozitorilor ieșeni, respectiv Ciprian Ion și Bogdan Chiroșcă.

    I.C.Care este părerea dumneavoastră despre evoluția festivalului în ultimii ani și ce importanță are acesta în promovarea muzicii compozitorilor români?

 D.A. Cred că acest festival este important pentru tinerii creatori pentru că reprezintă o ocazie de promovare a lucrărilor acestora cu ajutorul interpreţilor, publicul beneficiind astfel de audiţia unor opusuri foarte realizate.

 I.C.   Ce impresie v-au creat lucrările compozitorilor ieșeni pe care le-ați interpretat în cadrul festivalului? Cum valorifică ei potențialul tehnic și expresiv al clarinetului?

 D.A.    Se știe că la Iași există o școală de compoziție cu tradiție, mă gândesc la compozitorii Viorel Munteanu, Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, dar și la discipolii lor, Bogdan Chiroșcă și Ciprian Ion, care scriu muzică de calitate pentru clarinet. După cum ați ascultat, aceștia folosesc numeroase  procedee tehnice și expresive care produc efecte sonore deosebite.

 I.C.   Care este repertoriul cel mai abordat de cvartetul Orpheus din punct de vedere istorico - stilistic?

 D.A.    Abordăm lucrări din toate perioadele, dar în general ne raportăm la repertoriul secolelor XX – XXI , în maniera în care am conceput şi programul recitalului din această seară.

 I.C. Am observat că sunteți foarte apreciat ca profesorde studenții clarinetişti, aş putea spune că reprezentaţi pentru ei un model. Ce înseamnă pentru dumneavoastră relația maestru-discipol?

 D.A.    În primul rând o relație de prietenie, iar dacă aceasta există, studentul va face de plăcere ceea ce îi sugerez pentru dezvoltarea lui ca instrumentist.

   

Muzică românească pentru clarinet în versiune „orfică”

- Cronică la concertul cameral al cvartetului de clarinete „Orphaeus” -

               Mihaela Balan, doctorand muzicologie

În cea de-a patra zi a Festivalului Muzicii Româneşti (joi, 1 noiembrie, orele 17), a avut loc concertul cameral al clasei de clarinet, condusă de prof. univ. dr. Doru Albu, recital dedicat creaţiilor realizate de compozitori ieşeni. Lucrările au fost interpretate de ansamblul de clarinete Orphaeus, alcătuit din câţiva studenţi (Daniel Paicu, Bogdan Constantin, Bogdan Irina) care au dobândit, în timp, o tehnică instrumentală solidă, fiind capabili să facă faţă unor repertorii diverse şi complexe, precum cel de joi după-amiază. Programul a cuprins lucrări ale unor compozitori români contemporani, al căror destin le-a intersectat direcţia existenţială cu oraşul Iaşi (fie născuţi în acest oraş, fie absolvenţi ai specializărilor din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu”, fie ca muzicieni specializaţi care au activat şi s-au afirmat aici). Lucrările au avut în comun concepţia modală, complexitatea scriiturii, ritmica polivalentă, inserţiile folclorice, îmbinarea elementelor tradiţionale cu cele novatoare, fiecare creaţie individualizându-se prin anumite particularităţi expresive sau efecte speciale, valorificând potenţialul timbral al clarinetului (cu toată familia de subspecii).

Prima lucrare a aparţinut tânărului compozitor şi dirijor ieşean Bogdan Chiroşcă, finalizată în 2012 şi prezentată în primă audiţie în cadrul acestui recital. Intitulată Nocturne (pentru trei clarinete), lucrarea se caracterizează printr-o dramaturgie construită treptat prin aglomerarea scriiturii plurivocale şi a încărcăturii cromatice. Pauzele sunt concepute ca respiraţii în căutarea unor alte zone de contrast.

Cea de-a doua lucrare, pentru clarinet şi clarinet bas, a fost compusă de Sabin Păutza (revenit din Statele Unite pe meleagurile româneşti după căderea comunismului) sub forma unor variaţiuni pe o temă din Oaş. Lucrarea, intitulată Jocuri VI, se înscrie în arhetipul ludic din concepţia creatoare a compozitorului, regăsit şi în alte creaţii din seria „jocurilor”, constând într-o serie de prelucrări ale ideii muzicale iniţiale: variaţii cu caracter doinit sau viguros, improvizatoric sau mai riguros.

În piesa intitulată Sinus pentru clarinet solo şi interpretată de Bogdan Irina, compozitorul Cristian Misievici a dorit să contureze în plan muzical o transpunere a mişcării sinusoidale. Titlul este sugestiv în acest sens, iar conţinutul se caracterizează printr-o condensare maximă. Cristian Misievici, absolvent al Universităţii din Iaşi, stabilit apoi în Cluj, este genul de compozitor cerebral, care mizează în special pe impactul produs asupra gândirii logice, matematice a ascultătorului.

O altă lucrare a lui Bogdan Chiroşcă este intitulată Impresii pentru clarinet solo, distinsă în anul 2001 cu premiul al II-lea la Concursul Naţional Studenţesc de Compoziţie „Al. Zirra”. Este structurată în trei secţiuni, legate printr-un motiv comun de tip pentacordic, readus pe parcursul întregii lucrării în plan ritmico-melodic. Melodica acestei piese este variată, dezvoltată cu ajutorul unor formule şi intonaţii folclorice, iar ritmul aminteşte, de asemenea (dintr-o perspectivă mult stilizată) de pulsaţia unor dansuri populare româneşti.

Sonanţe pentru clarinet solo, de Vasile Spătărelu, ne-a condus pe un traseu muzical conceput ca o acumulare gradată, atât din punct de vedere dramaturgic (prin alternarea momentelor intens lirice cu cele dramatice), cât şi instrumental tehnic (prin explorarea treptată a subtilităţilor timbrale expresive ale clarinetului în registrul acut în partea I, apoi prin valorificarea unor efecte speciale în secţiunea mediană şi folosirea multifonicelor cu rol concluziv în ultima parte, revenindu-se la atmosfera meditativă iniţială). Interpretul acestei lucrări, Doru Albu, a dovedit o gândire muzicală complexă în redarea acestei lucrări, îmbinând sensibilitatea sugestivă cu o tehnică instrumentală precisă, perfect executată.

Viorel Munteanu a oferit spectatorilor un moment inedit prin efectele speciale folosite în lucrarea sa destinată clarinetului solo, intitulată Invocaţii. Am remarcat îmbinarea momentelor de improvizaţie, sugerând practici ancestrale din epoci străvechi, cu tehnici componistice actuale, aspecte care definesc această lucrare drept confluenţă între tradiţie şi modernitate. Din punct de vedere timbral, este valorificată cutia de rezonanţă a pianului de concert pentru realizarea unor ecouri prelungi, pe care solistul Daniel Paicu le-a investit cu o forţă de sugestie deosebită pentru semantica ancestralităţii.

Cvartetul de clarinete op. 9 din creaţia compozitorului Ciprian Ion a fost finalizat în 2012, încadrându-se într-o zonă stilistică neoclasică, datorită structurii monopartite bazate pe circulaţia unor motive generatoare pe parcursul secţiunilor contrastante, legate însă prin prezenţa acestor microstructuri. Din punct de vedere timbral, se produce o modificare inedită prin înlocuirea clarinetului alto cu saxofonul în timpul interpretării.

Concertul cameral s-a încheiat cu Divertismentul pentru cvartet de clarinete al lui Sabin Păutza, lucrare transpusă timbral după versiunea iniţială pentru cvartet de coarde. Prin caracterul ei parodic (dat de orientarea metamuzicală spre muzici de dans de origine americană – Preludiu, Bossanova, Ragtime, Charleston), lucrarea nu este doar o creaţie de divertisment. Accesibilitatea evidentă de la prima audiţie reprezintă de fapt rezultatul unei sinteze de procedee componistice, din perspectiva ironică a creatorului care cunoaşte aceste genuri „by heart” şi le abordează cu un spirit ludic elevat, exprimându-şi atitudinea caracterizată prin „a face băşcălie” pe seama lor.

Concertul  a reprezentat o formă de expresie în plan muzical a unei relaţii intime dintre profesor şi discipol, pe de o parte la nivel componistic (între Viorel Munteanu, Vasile Spătărelu în calitate de maeştri, şi Ciprian Ion, alături de Bogdan Chiroşcă, în calitate de discipoli), iar pe de altă parte, în plan interpretativ, reflectându-se între conducătorul formaţiei camerale Orphaeus şi membrii săi clarinetişti,  formaţi sub îndrumarea profesorului şi virtuozului instrumentist Doru Albu. Le dorim mult succes în continuare!

Mihaela Balan, doctorand muzicologie

Festivalul Muzicii Româneşti 2012 - Concert coral

            Concertul coral susţinut de Corul academic Gavriil Musicescu, sub conducerea    lui Doru Morariu a încheiat a treia zi a Festivalului Muzicii Româneşti. De fiecare dată este un prilej de bucurie să reascultăm acest ansamblu profesionist în adevăratul sens al cuvântului, care în ultimele decenii a realizat numeroase concerte nu numai în Iaşi, cât mai ales în ţară şi în străinătate: Germania, Italia, Spania, Polonia, Olanda. Activitatea lor artistică prodigioasă, coordonată atent de dirijorul Doru Morariu include creaţii în primă audiţie, promovarea lucrărilor mai mult sau mai puţin cunoscute dintr-un areal stilistic vast, şi interpretarea opus-urilor vocal-simfonice, deosebit de dificile din punct de vedere tehnic şi expresiv.

             Programul din 31octombrie a cuprins lucrări din secolul al XX-lea, contrastante ca tempo, dinamică, sonoritate şi stil. S-au remarcat şi câteva elemente comune, legate de valorificarea  surselor specifice creaţiei româneşti – folclorul sub formă de citat sau prelucrat, tradiţia religioasă. Astfel, ritmurile pregnante, asocierea unor melodii dansante cu cele în caracter doinit, combinaţiile timbrale inedite, au fost doar câteva particularităţi ce au caracterizat creaţiile semnate de Mircea Neagu, Nicolae Bălan. Pe de altă parte, coriştii au redat ambianţa sonoră diferită, a lucrărilor cu conţinut religios compuse de Irina Odăgescu şi Doru Morariu, sau Gavriil Musicescu.

               Corespondenţa cu versul eminescian s-a evidenţiat în muzica impregnată de culoare armonică şi melodică a compozitorilor Walter Mihai Klepper şi Sabin Păutza.

             Lucrările de  Dan Buciu, Mihai Moldovan, Vinicius Grefiens şi Alexandru Paşcanu, complexe sub aspectul tuturor parametrilor de limbaj sonor, cât mai ales din perspectiva rezistenţei vocale, au fost puse în valoare prin versiuni adecvate fiecărui stil creator. 

             Concertul a fost reuşit, membrii ansamblului Gavriil Musicescu sub conducerea dirijorului Doru Morariu, dovedind încă odată publicului, că fiecare apariţie a lor pe scena Filarmonicii se desfăşoară sub semnul exigenţei şi profesionalismului.   

                                           

                                                            Loredana Iaţeşen