Dirijorul Voicu Enăchescu la Iaşi

Dirijorul Voicu Enăchescu la Iaşi

Invitat la Iaşi, maestrul Voicu Enăchescu, dirijorul corului de cameră Preludiu din Bucureşti « a preluat » conducerea ansamblului Gavriil Musicescu al Filarmonicii Moldova Iaşi, pentru concertul din seara de 13 mai.

In anii precedenţi s-au mai realizat asemenea momente artistice sub bagheta lui Sabin Pautza şi a lui Diodor Nicoară .

Cu un program destul de variat, corul Filarmonicii ieşene s-a apropiat uneori de sonoritatea proprie unui ansamblu de cameră iar alteori a atins amplitudinea caracteristică unor creaţii vocal-simfonice. Iată câteva din lucrările interpretate : O, primavera de Claudio Monteverdi, Die Launige Forelle de Franz Schöggl, Ave verum corpus natum de Camille Saint-Saëns, Aleluia de Randall Thompson, Psalmul 123 de Marţian Negrea, Visare (versuri M. Eminescu) de Dan Buciu, Către… (versuri N. Stănescu) de Vasile Spătărelu ş.a.

Alături de prestigiosul cor au evoluat pianista Brânduşa Tudor care a avut două intervenţii în lucrările cu acompaniament, si baritonul Bogdan Cojocaru, care a susţinut fragmentele solistice.

Aş sublinia momentele de mare rafinament sonor, cu nuanţe atât de mici încât ai fi crezut că o singură voce cânta pe acea scenă. De fapt, aceasta este şi menirea unui dirijor de cor : să reunească tot ansamblul printr-un singur gest şi să creeze acel unic suflu muzical care să fie transmis ca un viu sentiment, către public.

Nu se poate spune că sala a fost neîncăpătoare şi nici că publicul era neaşteptat de mare. Din păcate la concertele corale sesizăm din ce în ce mai puţini auditori. De această dată erau prezenţi dirijori ieşeni, artişti, studenţi şi unii melomani care încă îşi mai găsesc reculegerea sufletească prin apropierea de artă, de frumos. Din fericire, existenţa unor momente de zgomot, produs de neatenţia unor spectatori nu schimbă impresia generală a serii, de atmosfera calmă, echlibrată şi gândul că muzica ajunge să fie o mulţumire către Divinitate pentru însăşi existanţa umană. Efectul nu a întârziat să apară – din sală s-au auzit aplauze frenetice care au răsplătit producţia corului Gavriil Musicescu iar în momentele în care maestrul Voicu Enăchescu se întorcea să mulţumească pubicului, mimica sa reda acea bucurie sinceră a împlinirii artistice.

Concertele se vor ţine mai departe indiferent de următoarele zile ploioase sau de nivelul ridicat al crizei financiare. Şi totuşi…de ce să nu recunoaştem că biletul de intrare la concert are un preţ derizoriu iar, zilnic, în drum spre servici sau casă, tramvaiul staţionează câteva minute în dreptul Filarmonii iar afişele sunt chiar la vederea noastră.

Aşadar, ne întâlnim la următorul concert ?!

Alina Bondoc