13 octombrie 2009. Iaşi, Filarmonica de Stat Moldova. Fiind animată de curiozitatea începătorului, m-am grăbit să–mi găsesc un loc în sală, deoarece aveam ocazia să ascult pentru prima dată trei cvartete din universul componistic autohton.
Dar, stupoare...sala goală! Să fie oare vremea posomorâtă de afară motivul absenţei publicului la un asemenea eveniment de anvergură, sau poate ignoranţa, ori criza economică, politică, spirituală...
Deşi evenimentul muzical s-a aflat la cea de-a XIII- a ediţie, iar oraşul a fost înţesat cu afişe care anunţau concertul, receptarea, la fel ca şi în anul precedent, a fost slabă. Muzica de valoare a românilor contemporani pare a nu mai fi „gustată“, iar nume importante din aria de specialitate au devenit refractare faţă de aceasta.
Încercând să fac abstracţie de aceste inconveniente, m-am aşezat pregătită să ascult: Dumitru Bughici (Cvartetul nr.5, op.20) Wilhem Georg Berger (Cvartetul nr.6) şi Radu Paladi (Cvartet) în interpretarea formaţiei camerale Ad Libitum.
Magistral tălmăcit, cvartetul lui Dumitru Bughici, a lăsat impresia dorinţei de recuperare a unor valori componistice universale de la sfârşitul veacului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX. Temele opus-ului au susţinut caracterul tradiţional al acestuia şi au evidenţiat simţul clar al dramaturgiei de factură clasico-romantică. Din punct de vedere interpretativ Ad Libitum a redat într-o manieră estompată rupturile de ritm, metru şi sonoritate, modalitate ultilizată şi în cvartetul lui Berger. De asemenea, membrii formaţiei s-au preocupat în cea de-a doua lucrare de accentuarea caracterului improvizatoric al muzicii, - aspect evident şi din titlurile mişcărilor (Balatta, Fantasia) -, momentele în rubato fiind redate sublim, în nuanţe abia perceptibile. La rândul său, Wilhem Berger s-a impus prin stilul specific, marcat de natura modală a limbajului, de preferinţa pentru dezvoltări muzicale în forme ample, pentru mişcări cu alură monumentală.În contrast s-a dezvăluit Cvartetul cu iz pitoresc, cu intonaţii şi ritmuri de joc al lui Radu Paladi, creator ce a pledat totdeauna pentru eficienţa comunicării, a exprimării ideilor muzicale. Prin interpretarea rafinată a formaţiei Ad libitum, prin capacitatea de dăruire totală în momentul actului interpretativ, totalitatea graiurilor muzicale a plăsmuit un univers fascinant, cu amprentă diferenţiată, pentru ca fiecare ascultător să tresară şi să devină atent atunci când aude aceste sonorităţi.
Mădălina Ciuntu, anul III Muzicologie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu