Joi 15 octombrie, în Sala Studio a Universităţii de Arte George Enescu, s-a desfăşurat recitalul susţinut de soprana Bianca Manoleanu şi pianistul Remus Manoleanu. Programul a cuprins mai multe cicluri de lieduri şi cîntece contemporane semnate de Pascal Bentoiu, Valentin Timaru, Carmen Petra-Basacopol, Dan Dediu, Viorel Munteanu şi Adrian Pop. În aceeaşi ambianţă artistică s-au lansat cărţile Muzica sub semnul ludic şi Paradigme ludice în muzica românească, două apariţii editoriale recente semnate de Remus Manoleanu şi prezentate în deschiderea recitalului de compozitorii Andrian Pop şi Dan Dediu. Prezenţa în sală a unui număr mic de auditori, format din studenţi şi cadre didactice ale universităţii, a conferit concertului un aer de întâlnire familiară.
Primul ciclu de lieduri Incandescenţe de Pascal Bentoiu pe versuri de Alexandru Miran intitulate Cunoaşterea, Piatră peste piatră, M-am desprins, De ce, ne-au introdus în sfera muzicii postromantice, caracterizată prin crescendo-uri şi decrescendo-uri ale intensităţii sonore, prin contraste tematice, prin linii melodice ample în corespondenţă cu versurile încărcate simbolic. Din punct de vedere interpretativ sensurile poetice şi muzicale ale primei lucrări au prins viaţă, conturînd imagini sonore deosebit de sugestive.
Prin luminozitate şi prospeţime s-ar putea caracteriza Cântecele lui Valentin Timaru - Octombrie, Baladă şi Rugăciune - pe versuri de Ana Blandiana. Concepute simetric, păstrînd strânse legături cu tonalitatea prin cadenţele expresive care conferă ciclului o frumuseţe aparte, acestea au fost interpretate cu gingăşie şi naturaleţe.
Pline de contradicţii s-au dovedit a fi următoarele lieduri Corul insectelor, Corul furnicilor, Corul îngerilor din ciclul Faust II –de Dan Dediu pe versuri de Johann Wolfgang Goethe. Elementele de construcţie armonică, celular motivică sau melodică, alternanţa dintre continuitate şi discontinuitate intonaţională, alături de contrastele dinamice şi agogice au imprimat fiecărei miniaturi vocale o dificultate aparte. Tensiunea şi zbuciumul din primul lied, expresia ludică prezentă în piesa mediană, cursivitatea şi cantabilitatea din finalul ciclului, au fost evidenţiate prin desăvârşita capacitate de relaţionare muzicală existentă între cei doi interpreţi.
Presărat cu motive populare româneşti, ciclul de lieduri Iadul pe Pamânt de Carmen Petra Basacopol pe versuri de Ioan Bogdan Ştefănescu a constituit momentul de apogeu al recitalului. Aspectele care definesc cel mai bine interpretarea acestor lieduri sunt: acurateţe, claritate şi plasticitate, atît în plan vocal cît şi în cel pianistic.
Redarea piesei Cântec (Autoportret) de Viorel Munteanu pe versuri de Lucian Blaga a presupus atenţia sporită pentru construcţia treptată a fiecărei stări emoţionale, în acord cu melodica amplă, intens melismatică.
Liedurile Cum oare s-a înfiripat, Draga mea, Amurgul era roşu, Stăteam în vie, E demult..., semnate de Adrian Pop, pe versuri de Reiner Maria Rilke, au constituit o ultimă filă din paginile acestui recital. Expresivitatea diversă – ludică, meditativă sau evocatoare - , s-a concretizat într-o interpretare, unde orice detaliu de nuanţare, dinamică şi de frazare, a fost atent reprodus.
Prin maturitatea de care au dat dovadă în înţelegerea relaţiei dintre muzică şi text, Bianca şi Remus Manoleanu au confirmat încă o dată imensa valoare care o au în sfera interpretării liedului românesc.
Gabriel Gheorghiu,
anul I Muzicologie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu