Sunetul Muzicii la Opera Română din Iaşi (distribuţia a doua)

          O nouă premieră a avut loc la Opera Română din Iaşi. Deşi actuala stagiune a fost marcată de o serie de noutăţi, directorul general al instituţiei, Beatrice Rancea a continuat să surprindă publicul ieşean propunând un musical îndrăgit de multe generaţii - Sunetul muzicii.  Acesta a fost prezentat în două distribuţii, pe 3 şi 5 aprilie 2013, în Sala Mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”.

Regizorul Mihaela Bogdan a mai montat spectacolul la Cluj-Napoca în urmă cu doi ani după faimoasa ecranizare din 1965. Ideea i-a aparţinut producătorului Richard D. Zanuck, care împreună cu scriitorul Ernest Lehman şi regizorul Robert Wise au reuşit să recreeze povestea familiei von Trapp după romanul eroinei principale Maria Augusta scris în 1949 -  The Story of Family Singers.

Versiunea de la Iaşi, a respectat, însă, piesa omonimă prezentată în 1959 pe Broadway, cu un libret semnat de Howard Lindsay şi Russel Crouse. La pupitrul dirijoral s-a aflat Mircea Holiartoc de la Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galaţi.

Opera din Iaşi este a treia instituţie din România care a abordat acest tip de spectacol, premiera naţională având loc în anul 2009, la Teatrul German de Stat din Timişoara.

Istoria musicalului are peste un secol si jumătate, iar originile se regăsesc în vodevil, opera comică si opereta. De-a lungul timpului, însă, acesta a luat structura unui spectacol construit pe o acţiune dramatică, unitară, într-o alternanţă de scene vorbite, numere muzicale şi coregrafice.

Cronicarii au consemnat primul musical în 1866, când, la New York, o trupa de dansatori europeni puneau în scena The Black Crook. Entuziasta apreciere a publicului a determinat muzicieni de mare talent ca George Gershwin, Frederick Loewe, Leonard Bernstain, Oscar Hammerstein sau Richard Rodgers să cultive acest gen.

Perioada de aur a musical-ului a fost decada anilor ’50-’60, când, în impunerea unor noi titluri, un rol semnificativ l-a avut cinematografia.

Producţia Broadway din 1959 a musical-ului Sunetul muzicii de Richard Rodgers, cu Mary Martin şi Theodore Bikel în rolurile principale, s-a bucurat de un succes neaşteptat. De atunci, aceasta s-a jucat peste tot în lume.

Pentru prima dată la Iaşi, spectacolul fost prezentat în limba română, traducerea cântecelor fiind adaptată de Adrian Ionescu, solist al Operei Române. Din distribuţia a doua au făcut parte: Florentina Onică (Maria Reiner), Iulian Sandu (căpitanul Georg von Trapp), Elena Roşca (Maica Stareţă), George Cojocaru (Max Detveiler), Ana Maria Donose (Elsa Schraeder), Andrei Fermeşanu (Rolf Gruber), Teodora Sandu (Liesl) Ştefan Atârgoviţoae (Friedrich), Cătălina Brănişteanu (Louisa), George Marcu (Kurt), Ştefania Doroşincă (Brigitta),  Viviana Radu- Ţaga (Marta), Amalia Groza (Gretl), Mihaela Grăjdeanu (Sora Sophia), Brânduşa Moţoc Creangă (Sora Margaretta), Tudor Florenţa (Franz), Silvia Aboaice (Frau Schmidt), Eduard Sveatchevici (herr Zeller), Cristina Talmaciu  (Frau Zeller), Cătălin Berea (Baronul Elberfeld), Tatiana Purcaru (Baroneasa Elberfeld), Victor Zaharia (preotul).

Pentru un spectacol atât de notoriu, montat într-un timp record, realizările autorilor merită lăudate. Soliştii, corul şi orchestra Operei Naţionale Iaşi, dar mai ales copii din ansamblul „Juniorii Operei” au cântat cu  aplomb, în stil. Având vârste cuprinse între şapte şi şaisprezece ani, ei au reuşit performanţa de a-şi interpreta rolurile cu succes, implicându-se dezinvolt în derularea acţiunii, dovedind, în acelaşi timp, acurateţe intonaţională, o adecvată adaptare a gesticii şi a registrelor vocale.

            Îndrumarea membrilor grupului „Juniorii Operei” îi aparţine Ralucăi Zaharia. Corul a fost înfiinţat în 2011 din iniţiativa directorului general Beatrice Rancea, fiind o prezenţă constantă pe scenă, în spectacole precum Tosca, Aida, Boema ş.a.

În privinţa prestaţia artiştilor lirici ai Operei Române din Iaşi, trebuie precizat, mai întâi, că există o anumită dificultate în abordarea unor astfel de roluri, având în vedere diferenţele existente între cele două genuri: musical şi operă.  Totuşi, soliştii şi-au demonstrat calităţile vocale şi actoriceşti. Soprana Ana Maria Donose - Marcovici, spre exemplu, a reuşit o transpunere fidele în pielea simandicosului personaj Elsa Schraeder, întrând astfel în rândul celor mai autentice apariţii.  

Mezzo-soprana Florentina Onică a pus în jocul său actoricesc multă dedicaţie, distingându-se printr-o tehnică vocală adecvată genului de musical. În rest, mai trebuie apreciată acurateţea vocală şi dicţia impecabilă a tuturor interpreţilor.

Dirijorul Mircea Holiartoc a avut o gestică precisă, corectă atât în paginile a capella  cât şi în cele vocal-orchestrale, reuşind să creeze un spectacol fluent, la care s-a adăugat regia dinamică, minuţios realizată cu elemente bine integrate de Mihaela Bogdan. Intervenţiile coregrafice, imaginate de Edi Stancu şi Andra Gheorghe, au fost şi  ele corespunzător inserate în ambianţa generală.

            Scenografia, gândită de clujeanul Valentin Codoiu, a fost una agreabilă, în ciuda faptului că desenele proiectate pe cortine au părut uneori prea naive. Cu toate acestea, imaginea de ansamblu a fost sugestivă, astfel încât s-a putut trece cu vederea aceste detalii.

A fost un spectacol îndelung aplaudat, atât pentru muzica de mare succes cât şi  pentru dedicarea şi seriozitatea tuturor celor implicaţi. 

                                                                     Anca Gabriela Vatamanu,
                                                                    Master anul II, Muzicologie