După o serie de concerte ce au avut loc în cadrul „Festivalului muzicii româneşti” aflat la ediţia a XII-a, luni 6 octombrie 2008, în sala Ion Baciu am avut deosebita plăcere să ascultăm corul Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca, condus de dirijor Cornel Groza.
Prezentându-se cu un palmers deosebit, constituind în participări necontenite la cele mai importante festivaluri din România şi din străinătate, înregistrări radio-TV, colaborări cu dirijori renumiţi şi orchestre de talie mondială, corul Filarmonicii Cluj-Napoca, s-a ridicat încă odată la nivelul aşteptărilor publicului.
Concertul s-a desfăşurat sub semnul diversităţii, dirijorul abordând lucrări atât din sfera muzicii corale religioase cât şi din cea a muzicii populare laice, aparţinând unor compozitori recunoscuţi precum Felicia Donceanu, Vasile Spătărelu, Sigismund Toduţă, Viorel Munteanu, Tudor Jarda, Adrian Pop, Vasile Herman etc.
Dacă în prima parte atmosfera a fost meditativă, impregnată de sonorităţile predominant bisericeşti, în partea a doua ritmurile antrenante ale folclorului ne-au amintit de bogăţia creaţiei populare româneşti. Cornel Groza, având o prezenţă foarte discretă, a reuşit să creeze sonorităţi rafinate, excepţionale, care au condus către succesul evenimentului. Pe parcursul întregii seri s-a putut observa latura tehnică foarte cizelată. Dicţia, sau mai precis, modalitatea de rostire a textului, cu sublinierea particularităţilor regionale - atunci când a fost cazul - fiind una dintre calităţile remarcabile ale corului.
Ne-am fi dorit totuşi o expresivitate mai acccentuată a momentelor lirice, în special în piesa „Floarea albastră” de Vasile Spătărelu, consacrată, de exemplu, prin bine cunoscuta variantă oferită în nenumărate rânduri de formaţia Cantores Amicitiae.
Dincolo de micile imperfecţiuni, consider că acest concert a fost un succes, unele lucrări făcând deliciul publicului. Printre acestea se numără „Mânduliţă pui, pui, pui” de Augustin Bena, „Slobozâ-ne gazdă-n casă” sau „Vine hulpe de la munte” de Adrian Pop, deosebit de expresive şi prin intonaţiile folclorice autentice.
Seara s-a încheiat simetric cu o rugăciune, piesa religioasă „Tatăl nostru” de Irina Odăgescu, reverberând în sufletele auditorilor ideea că lucrurile încep şi se sfârşesc cu Dumnezeu.
Anca Vatamanu, anul II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu