Festivalul Muzicii Româneşti
În perioada 21-26 octombrie 2007, s-a desfăşurat la Iaşi – vechi centru de cultură naţională – ce-a de-a XI-a ediţie a Festivalului Muzicii Româneşti, găzduită de Universitatea de Arte George Enescu şi Filarmonica de Stat Moldova, programul concertelor acoperind o largă sferă din repertoriul componistic al muzicienilor români.
Precedat de programul inaugural, luni, 22 octombrie, în Sala Ion Baciu, am avut prilejul de a asista la concertul simfonic susţinut de orchestra Concerto a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, aflată sub egida dirijorului Dorel Paşcu-Rădulescu, iniţiatorul acestui grup cameral şi actualmente doctor în muzică. Să amintim că acest ansamblu orchestral a concertat în marile oraşe ale ţării, dar şi în străinătate, participând la festivaluri şi concursuri de prestigiu din Austria, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania şi Italia, fiind apreciat în presa de specialitate mai ales pentru atenţia acordată muzicii contemporane. În toamna acestui an, orchestra a prezentat în primă audiţie opera compozitorului Anatol Vieru, Ultimele ore, ultimele zile, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu. Trebuie remarcată astfel, dorinţa perpetuă de a prezenta publicului programe ce presupun un anumit grad de dificultate şi de a comunica mesajul muzicii moderne într-un mod cât mai profesionist.
În debutul programului s-a situat lucrarea Nebănuitele trepte pe versurile lui Lucian Blaga, piesă pentru soprană şi orchestră, aparţinând compozitorului Viorel Munteanu. Aceasta a propus auditoriului o viziune profundă asupra liricii filozofului român, raportată atât la complexitatea vocii umane, cât şi la dificultatea interpretativă, intonaţională. Solista Georgeta Stoleriu a avut o prestaţie semnificativă, subliniată prin disponibilitatea ambitusului vocal şi prin excepţionala executare a pasajelor dominate de un grad înalt de dificultate. De asemenea, dialogul cu orchestra s-a desfăşurat într-o atentă conlucrare.
Următorul moment a fost polarizat de Simfonia de cameră semnată de compozitorul Fred Popovici, membru al UCMR, autor de articole şi studii teoretice în cele mai importante ziare şi reviste din ţară. Prin această lucrare, autorul ne oferă o nouă concepţie a simfonismului contemporan, realizată prin complementaritatea timbrală utilizată în exces şi crearea unei atmosfere tensionate datorată folosirii abundente a efectelor sonore.
În ceea ce priveşte Concertul pentru oboi şi orchestră de coarde de Sigismund Toduţă, scris în 1989, am simţit că ne-a introdus în atmosfera neoclasică, conferită de susţinerea permanentă a dialogului dintre solist-orchestră, sublinierea laturii de virtuozitate şi scriitura tonală specifică. S-a creat astfel un echilibru, lucrarea constituind o punte de legătură între modernismul radical al lui Fred Popovici şi cel moderat al lui Anatol Vieru.
Urmărind linia muzicii simfonice şi concertante, în desfăşurarea evenimentului am putut audia din creaţia compozitorului Anatol Vieru, Concertul pentru violoncel şi orchestră, lucrare modernă, ce îmbină scriitura pentru instrument solo cu cea orchestrală. În interpretarea lucrării, solistul Alexandru Spătărelu (student în anul III la Facultatea de Interpretare din Iaşi, la clasa prof. Univ. Dr. Dan Prelipcean) a dovedit aplombul necesar în sublinierea momentelor dificile din punct de vedere tehnic (datorate tempo-ului alert) şi în conturarea atmosferei lirice din pasajele meditative. Astfel, a existat mereu un dialog şi o interferenţă tematică între violoncel şi orchestră.
După cum sugerează însuşi titlul lucrării, compozitorul Dan Buciu ne-a oferit un moment de meditaţie prin Suita nostalgică pentru vioară, flaut şi orchestră. Audierea muzicii sale ne-a impresionat prin fluiditatea interpretativă a soliştilor acompaniaţi de orchestră.
Pentru finalizarea culminativă a concertului simfonic, orchestra Concerto a interpretat Preludiu şi Menuet din Suita nr.1 pentru orchestră în Do major op.9, de George Enescu. Din punct de vedere expresiv, această compoziţie atât de cunoscută şi mult cântată, dezvăluită sub bagheta dirijorală a maestrului Dorel Paşcu-Rădulescu, ne-a captivat prin concepţia interpretativă şi prestaţia de calitate a orchestrei camerale.
Eludând dificultăţile de receptare pe care le ridică muzica contemporană, putem spune că din multitudinea de lucrări existente, avem ocazia să întâlnim şi creaţii novatoare, deplin realizate din punct de vedere componistic.
Precedat de programul inaugural, luni, 22 octombrie, în Sala Ion Baciu, am avut prilejul de a asista la concertul simfonic susţinut de orchestra Concerto a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, aflată sub egida dirijorului Dorel Paşcu-Rădulescu, iniţiatorul acestui grup cameral şi actualmente doctor în muzică. Să amintim că acest ansamblu orchestral a concertat în marile oraşe ale ţării, dar şi în străinătate, participând la festivaluri şi concursuri de prestigiu din Austria, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania şi Italia, fiind apreciat în presa de specialitate mai ales pentru atenţia acordată muzicii contemporane. În toamna acestui an, orchestra a prezentat în primă audiţie opera compozitorului Anatol Vieru, Ultimele ore, ultimele zile, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu. Trebuie remarcată astfel, dorinţa perpetuă de a prezenta publicului programe ce presupun un anumit grad de dificultate şi de a comunica mesajul muzicii moderne într-un mod cât mai profesionist.
În debutul programului s-a situat lucrarea Nebănuitele trepte pe versurile lui Lucian Blaga, piesă pentru soprană şi orchestră, aparţinând compozitorului Viorel Munteanu. Aceasta a propus auditoriului o viziune profundă asupra liricii filozofului român, raportată atât la complexitatea vocii umane, cât şi la dificultatea interpretativă, intonaţională. Solista Georgeta Stoleriu a avut o prestaţie semnificativă, subliniată prin disponibilitatea ambitusului vocal şi prin excepţionala executare a pasajelor dominate de un grad înalt de dificultate. De asemenea, dialogul cu orchestra s-a desfăşurat într-o atentă conlucrare.
Următorul moment a fost polarizat de Simfonia de cameră semnată de compozitorul Fred Popovici, membru al UCMR, autor de articole şi studii teoretice în cele mai importante ziare şi reviste din ţară. Prin această lucrare, autorul ne oferă o nouă concepţie a simfonismului contemporan, realizată prin complementaritatea timbrală utilizată în exces şi crearea unei atmosfere tensionate datorată folosirii abundente a efectelor sonore.
În ceea ce priveşte Concertul pentru oboi şi orchestră de coarde de Sigismund Toduţă, scris în 1989, am simţit că ne-a introdus în atmosfera neoclasică, conferită de susţinerea permanentă a dialogului dintre solist-orchestră, sublinierea laturii de virtuozitate şi scriitura tonală specifică. S-a creat astfel un echilibru, lucrarea constituind o punte de legătură între modernismul radical al lui Fred Popovici şi cel moderat al lui Anatol Vieru.
Urmărind linia muzicii simfonice şi concertante, în desfăşurarea evenimentului am putut audia din creaţia compozitorului Anatol Vieru, Concertul pentru violoncel şi orchestră, lucrare modernă, ce îmbină scriitura pentru instrument solo cu cea orchestrală. În interpretarea lucrării, solistul Alexandru Spătărelu (student în anul III la Facultatea de Interpretare din Iaşi, la clasa prof. Univ. Dr. Dan Prelipcean) a dovedit aplombul necesar în sublinierea momentelor dificile din punct de vedere tehnic (datorate tempo-ului alert) şi în conturarea atmosferei lirice din pasajele meditative. Astfel, a existat mereu un dialog şi o interferenţă tematică între violoncel şi orchestră.
După cum sugerează însuşi titlul lucrării, compozitorul Dan Buciu ne-a oferit un moment de meditaţie prin Suita nostalgică pentru vioară, flaut şi orchestră. Audierea muzicii sale ne-a impresionat prin fluiditatea interpretativă a soliştilor acompaniaţi de orchestră.
Pentru finalizarea culminativă a concertului simfonic, orchestra Concerto a interpretat Preludiu şi Menuet din Suita nr.1 pentru orchestră în Do major op.9, de George Enescu. Din punct de vedere expresiv, această compoziţie atât de cunoscută şi mult cântată, dezvăluită sub bagheta dirijorală a maestrului Dorel Paşcu-Rădulescu, ne-a captivat prin concepţia interpretativă şi prestaţia de calitate a orchestrei camerale.
Eludând dificultăţile de receptare pe care le ridică muzica contemporană, putem spune că din multitudinea de lucrări existente, avem ocazia să întâlnim şi creaţii novatoare, deplin realizate din punct de vedere componistic.
Mihaela Tarabas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu