FMR 2013 - Bogdan Chiroşcă - de la dinamica gestului dirijoral la forţa creatoare

Lect. univ. dr. Loredana Iaţeşen

În contextul ediţiei de anul acesta a Festivalului, centrată pe abordarea lucrărilor camerale contemporane, realizate în tehnici şi stiluri diverse, o mare parte dintre acestea caracterizându-se printr-un modernism extrem, am avut bucuria să asist joi, 24 octombrie, la concertul simfonic susţinut de Orchestra Universităţii de Arte George Enescu, sub conducerea lui Bogdan Chiroşcă (lect.univ.drd.), eveniment ce a echilibrat şi împlinit dinamica alertă a manifestărilor. Ideea de echilibru s-a conturat odată cu programul propus, alcătuit din pagini   simfonice reprezentative din repertoriul  autohton, fie prime audiţii, fie lucrări consacrate, aparţinând unor compozitori în majoritate ieşeni (Leonard Dumitriu, Bogdan Chiroşcă, Ciprian Ion, Romeo Cosma, Gheorghe Duţică) şi din diaspora (Corneliu Dan Georgescu), din  generaţii şi orientări diferite. Sunt creatori ce au propus în lucrările lor ipostaze sonore diferite ale modernităţii controlate în spirit neoclasic, reevaluarea anteriorităţii muzicale, ce presupune un proces personal de sinteză, apelul la zona divertismentului, estetica ludicului fiind relevantă în relaţia creator-interpret-public.

Audiţia celor şase opus-uri simfonice mai vechi sau mai noi, m-a determinat să meditez asupra relaţiei dintre tradiţie şi modernitate, în sensul întoarcerii la cele mai simple structuri ritmico-melodice şi timbrale, la valorificarea polifoniei sau heterofoniei, la forme clasice de organizare a materialului muzical, la existenţa unui stil ce îmbină zone de expresivitate  sonoră de tip neoclasic cu cel postromantic, la limbajul general tono-modal,  elemente ce redimensionate, dezvăluie lucrări de o mare diversitate şi noutate componistică.

Concertul s-a deschis cu lucrarea Da suonare a compozitorului şi muzicologului Gheorghe Duţică. Accesibilă, construită cu fantezia specifică din care nu lipsesc inserţii folclorice sau ale muzicii de divertisment, într-un limbaj tono-modal, piesa este cunoscută  publicului din varianta corală oferită  în 2007, miniatura fiind apreciată la Concursul Internaţional din Olanda. În versiunea orchestrală realizată de Harii Beniamin, relaţia cu titlul a devenit mai elocventă, prin spaţializarea sonorităţii, trecerea de la timbrul vocal la cel instrumental, oferind un plus de culoare.

Următoarea piesă în primă audiţie a fost Divertisment pentru orchestră de Romeo Cosma. Ingenios în a combina ritmuri şi melodii atractive, dotat cu o capacitate deosebită de a improviza  în stilurile tradiţionale ale jazzului - ragtime, blues şi swing -, compozitorul intuieşte, se adaptează la dorinţele receptorului muzicii actuale, pe care-l încântă cu idei sonore variate, de mare efect. Este cazul celor trei momente ale Divertismentului - Jazzissimo, Blues ostinato şi Swinging in the rain, despre care însuşi compozitorul declară că propun ascultătorilor o muzică plină de ritm, vitalitate, dinamism, spirit ludic.

În continuare, contrastul s-a realizat cu Trei piese pentru orchestră de coarde de Leonard Dumitriu, dedicate dirijoarei Catherine Orr, din statul Vermont, USA în iunie, 2001. După ce s-au cântat la Botoşani şi Ploieşti, interpretarea în primă audiţie la Iaşi, cu orchestra universităţii, ne-a dezvăluit o muzică organizată în succesiunea a trei mişcări distincte, cu structuri bine-determinate. Astfel, am parcurs un traseu de la sonoritatea dramatică din prima piesă, a cărei accente, şfichiuiri ironice, sunt realizate într-un stil apropiat de cel joresc, la cea de-a doua miniatură orchestrală, meditativă cu momente polifonice, unde tensiunea s-a creat prin subdiviziuni ritmice, până la ultima piesă, construită cu rupturi de sonoritate, unde întâlnim asocieri dintre momente cantabile, de unison şi altele intens cromatizate, expuse cu ajutorul figuraţiilor sonore.

Unul dintre momentele emoţionante ale concertului l-a constituit identificarea personalităţii artistice a dirijorului cu cea a compozitorului, odată cu Poemul simfonic Regăsiri de Bogdan Chiroşcă. Prima audiţie a avut loc la Filarmonica din Botoşani pe 8 mai 2009. Dacă ne întrebăm ce legături există între titlul poemului – Regăsiri – şi conţinutul muzical al acestuia, descoperim că, dincolo de conotaţiile afective, lucrarea fiind dedicată soţiei artistului, în plan compoziţional, am remarcat o muzică construită, pe linia unei dramaturgii de tip postromantic. Mă refer la tensiunea aparent statică a debutului, edificat pe baza formulei cromatice întoarse – o variaţie a melogramei BACH - , la existenţa unui bitematism într-o construcţie de tip clasico- romantic a discursului în formă de sonată, articulată pe un limbaj general de tip tono- modal, la acumulările sonore treptate, prin alternanţa zonelor expresive contrastante timbral, dinamic şi armonic. Am observat totodată prezenţa mai multor puncte culminante care, prin densitatea suprapunerilor, prin factura ritmică percutantă amintesc de  sonorităţile unor compozitori ca Stavinski sau Bartòk, la importanţa acordată pianului cu rol coloristic şi de sinteză între intonaţii tradiţionale  sau novatoare. Sunt doar câteva elemente de construcţie a partiturii realizate admirabil din punct de vedere dirijoral. Impresionantă a fost viziunea particulară asupra gradaţiei sonore, din aproape-n aproape, până la momentele culminative, adevărate explozii de sonoritate sau de sublinierea dinamică a planurilor în cadrul unei scriituri polistratificate.

O altă lucrare înscrisă în program a fost Simfonia I de Ciprian Ion, a cărei primă audiţie a avut loc la 25 noiembrie 2007 cu Orchestra Filarmonicii din Botoşani sub conducerea lui Mihail Secikin. Cu ocazia concertului oferit joi, 24 octombrie, 2013 simfonia s-a reluat cu orchestra Universităţii, de data aceasta la pupitrul dirijoral fiind Bogdan Chiroşcă, ce a evidenţiat prin stilul mobilizator şi gesturile pregnante, intempestive, particularitatea şi coerenţa fiecărei structuri sonată, temă cu variaţiuni, scherzo grotesc din cadrul unei arhitecturi general - tradiţionale. Dirijorul a pus în valoare  vocile în cazul numeroaselor momente de polifonie, deasemeni, a accentuat contrastul unor zone expresive, în favoarea evidenţierii dramatismului, prin amplificarea dinamicii şi agogicii, a caracterului dezvoltător al materialului tematic, într-o muzică legată, cu sonorităţi păstoase. O creaţie inspirată şi împlinită componistic, care, în varianta  dirijorală a lui Bogdan Chiroşcă, a sunat grandios.

Concertul s-a încheiat cu Motive maramureşene de Corneliu Dan Georgescu, opus cunoscut, aparţinând tinereţii componistice a autorului (1962) şi deschizător de drum în stilul pe care îl va dezvolta (ciclul Jocuri). Compozitorul porneşte de la trei jocuri din Maramureş, pe care le supune unor tehnici moderne de tratare - fragmentare motivică, pulverizare orchestrală şi variaţie ritmico-timbrală în spiritul procedeelor ludice  - într-un discurs flexibil, al dialogurilor de culori ce reiterează spiritul folcloric.

În final, nu-mi rămâne decât să-i felicit pe compozitorii incluşi în programul acestui concert, ale căror lucrări s-au cântat datorită dirijorului Bogdan Chiroşcă.  Prezenţă artistică fermă, un spirit dinamic, Bogdan Chiroşcă a avut curajul abordării unui repertoriu amplu de muzică românească contemporană cu o orchestră studenţească, mobilizând  instrumentiştii pentru realizarea unui concert greu, în doar două săptămâni de repetiţie.