FMR 2013 - Interviu cu violonista Diana Mos

Ana-Maria Alexa, anul II muzicologie

Violonista Diana Moş este conferenţiar universitar la catedra de Muzică de cameră a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, şi totodată membră a orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti. A susţinut, începând cu anii de şcoală, concerte şi recitaluri camerale în România şi peste hotare. A interpretat o serie de lucrări, dintre care unele în primă audiţie, difuzate pe posturi de radio şi de televiziune, în cadrul unor festivaluri naţionale şi internaţionale din România, Republica Moldova, Germania, Elveţia, Polonia, Franţa, Grecia, Suedia, Italia etc. A făcut parte din mai multe formaţii de muzică contemporană. În prezent, este membră a ansamblului Profil, în cadrul căruia a participat la realizarea mai multor CD-uri de muzică contemporană, şi a ansamblului de muzică nouă Propuls. Este autoarea cărţii Introducere în hermeneutica discursului muzical (2008). A câştigat bursa „George Enescu” oferită de Institutul Cultural Român pentru un stagiu de trei luni (august-octombrie 2010) la Cité Internationale des Arts din Paris.

A.M. Activaţi ca membru instrumentist în cadrul ansamblului „Profil” de  mai mulţi ani, perioadă în care aţi susţinut numeroase concerte de muzică nouă din repertoriul universal şi românesc. Care este impactul creaţiei contemporane asupra publicului din România?

D.M. Depinde de public... În general avem parte de un public avizat, însă am avut şi experienţa unor oameni din afara profesiei care au apreciat foarte mult această muzică. Am rămas plăcut surprinsă de faptul că sunt mulţi tineri în sălile de concert.

A.M. În această seară am avut bucuria de a asculta o compoziţie în primă audiţie: Lamento pentru vioară solo compus de Viorel Munteanu, interpretat de dumneavoastră. Mărturisiţi-ne câteva detalii pe care artistul trebuie să le aibă în vedere atunci când abordează o lucrare a cărei imagine sonoră se configurează iniţial în relaţia dintre compozitor şi interpret.

D.M. Cred că un artist trebuie să aibă, în primul rând, multă sensibilitate şi expresivitate. Lucrarea Lamento este foarte dificilă din acest punct de vedere necesitând o anumită tehnică instrumentală ce trebuie pusă în slujba expresivităţii care primează.

                                                                   

A.M. Aţi avut sentimentul că aţi realizat exact ceea ce a dorit compozitorul?

D.M. Sincer, nu ştiu, dar aştept să-i ascult părerea pentru că nu am reuşit să repetăm împreună. Şi chiar am emoţii.

A.M. Din punct de vedere tehnic, dar şi interpretativ, spuneţi-ne cum se îmbină formarea unui instrumentist specializat pe repertoriul academic tradiţional cu cerinţele muzicii de astăzi? 

D.M. Cred că nu este nicio diferenţă în raportare. Personal nu fac nicio diferenţă, tratez în egală măsură muzica de tip tradiţional cât şi muzica modernă.

A.M. Aţi participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale din România, Republica Moldova, Germania, Elveţia, Polonia, Franţa, Grecia, Suedia, Italia etc. Vă aflaţi pentru a doua oară la Festivalul Muzicii Româneşti din Iaşi. Care este opinia dvs. cu privire la promovarea evenimentelor de acest gen la noi în ţară pentru a atrage publicul în sălile de spectacol?

D.M. Cred că iniţiativa dumneavoastră este lăudabilă şi am avut parte de o primire foarte călduroasă la Iaşi.