Gabriel
Gheorghiu
master
anul I muzicologie
Periplul concertistic, în sfera muzicii româneşti, a
continuat în seara de miercuri, 23 octombrie 2013, ora 19.00, la Sala „Eduard
Caudella” din Iaşi, cu un concert cameral susţinut de formaţiile Trio Contraste
şi AdHOC. Concertul s-a desfăşurat într-un mediu profesionist, în sală fiind
prezente cadre didactice, studenţi şi absolvenţi ai universităţilor de profil
din ţară. Programul, secţionat în două părţi, a cuprins lucrări semnate de Violeta Dinescu, Darie Nemeş – Bota,
Gabriel Mălănicioiu, Corneliu Dan Georgescu, Hans Peter Türk şi Cornel Ţăranu.
Primul moment din program a revenit formaţiei Trio Contraste.
Înfiinţat în anul 1983, trio-ul şi-a schimbat
componenţa de mai multe ori, Sorin Petrescu – pian fiind singurul muzician
rămas în formaţie chiar de la înfiinţare. Formula actuală îi are ca performeri
pe Ioan Bogdan Ştefănescu – flaut, Sorin Petrescu – pian şi Doru Roman –
percuţie. Valoarea incontestabilă a trio-ului a fost certificată în anul 1986,
prin obţinerea Premiului Uniunii Compozitorilor din România, prin invitaţiile
la numeroase festivaluri din ţară şi străinătate. Apreciind munca susţinută de
promovarea creaţiilor româneşti, compozitorii Anatol Vieru, Dan Dediu, Violeta Dinescu, Octavian Nemescu, Doina
Rotaru ş.a. au dedicat formaţiei diverse opus-uri care au fost prezentate
în primă audiţie. În ultimul timp, Trio Contraste s-a aplecat spre
promovarea tinerilor compozitori.
Pentru început am ascultat lucrarea Der Schlüssel der Traüme (Cheia visurilor), de Violeta Dinescu. Autoarea, care îşi
extrage inspiraţia din diverse surse – literatură, plastică sau alte arte, s-a
oprit de această dată la opera plastică cu acelaşi nume, de René Magritte.
Pentru Magritte, Cheia visurilor este
un simbol al asociaţiilor libere şi a prelungirilor suprarealiste, elemente
evocate şi în lucrarea de faţă. Muzica plină de suspans, având culori sonore
care se sting şi reînvie, metamorfozându-se de la un instrument la altul, îmbinând
temele folclorice cu un aleatorism controlat şi presărat cu diverse efecte
sonore sau onomatopeice, a fost recreată cu maximă acurateţe şi măiestrie.
A doua piesă, intitulată Io, de Darie Nemeş Bota,
a fost scrisă la solicitarea formaţiei Trio Contraste şi prezentată în
primă audiţie în cadrul concertului aniversar al trio-ului de anul acesta,
cuprins în festivalul de la Cluj. Piesa, o alternanţă între linişte şi tumult,
reprezintă transformările vulcanice de la suprafaţa satelitului jupiterian Io. Atmosfera cosmică, în continuă
prefacere, a fost redată prin folosirea la maxim a posibilităţilor expresive
ale instrumentelor, într-o sincronicitate şi coeziune perfectă.
A revenit în program Violeta Dinescu, cu opusul Bindfaden
(Sfori pentru legat), inspirată tot
dintr-o operă plastică, de data aceasta a unui sculptor german. Piesa are o
serie de sonorităţi spectaculare, produse de instrumentele de percuţie şi orgă,
încununate de prezenţa unui instrument exotic cu sunet apropiat celui de
saxofon, realizat dintr-un bostan şi mânuit cu măiestrie de Ioan Bogdan Ştefănescu.
Cea de-a patra lucrare, Motive transilvane de Corneliu
Dan Georgescu, dedicată de autor compozitorului Béla Bartók, valorifică o
serie de citate folclorice extrase din creaţia acestuia. Ritmica populară,
alături de temele tradiţionale ambientate într-un limbaj contemporan, au prins
viaţă într-o interpretare plină de vigoare şi aplomb, însufleţind atmosfera.
Momentul a avut şi o altă parte spectaculară, redată prin intervenţia lui Doru Roman la fluier, instrument
neuzitat de acesta în mod curent.
Din creaţiile
lui Gabriel Mălănicioiu, compozitor
clujean în plină afirmare, recent premiat în Germania pentru piesa Orient – Occident, a fost aleasă partea
a treia, Sattva, din tripticul Triguna, compus în 2010. În
spiritualitatea indiană, termenul sattva
desemnează puritatea, esenţa, conştiinţa şi lumina. Personal, am remarcat
inadvertenţele dintre titlul lucrării şi mesajul sonor creat. Piesa, o efuziune
coloristică spectrală, redată cu multă expresivitate de Trio Contraste, nu are nimic legat de puritatea sau lumina sugerate
în titlu. Clusterele, ciocnirile timbrale la secundă şi alte intervale nu
creează decât o stare tensionată, departe de spiritualitatea indiană. Toate
aceste elemente infirmă starea de meditaţie, care are ca scop convergenţa
tuturor gândurilor într-un singur centru
– focar, fapt combătut tocmai de cromatismul elementelor amintite mai sus.
Piesa rămâne „impresionantă prin coloristică şi mirajul incertitudinii”, aspect
remarcat de muzicologul Elena Maria Şoban
într-o cronică din 18 aprilie 2013.
Finalul primei părţi a revenit suitei Tabu, de Violeta Dinescu. Muzica, extrasă din coloana sonoră a filmului Tabu (1929 – 1930) de Friedrich Wilhelm Murnau, se remarcă
prin demersurile de esenţializare sonoră a unor ethos-uri naţionale. Piesa a
revigorat atmosfera prin ritmurile dense, în alternanţă cu momentele lirice,
punctate de intervenţii spectaculare ale formaţiei în registrul percuţiei. Trio Contraste s-a impus prin virtuozitate, coeziune de grup şi
sincronicitate, măiestria
interpretativă atingând cotele cele mai
înalte.
După o scurtă pauză a urmat partea a doua a
concertului, susţinut de membrii ansamblului AdHOC, al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, avându-l ca
dirijor pe Matei Pop şi director
artistic pe Adrian Pop (prof.univ.dr.).
Istoria afirmării acestui ansamblu pleacă de la o întâmplare fericită: în
martie 2009, fiind necesar un ansamblu profesionist pentru prezentarea în primă
audiţie mondială a lucrării „Colindă - Baladă” opus 42 de Gyorg Kurtak, a fost
reunit ad hoc ansamblul instrumental
cerut de partitură. Iniţiativa s-a concretizat ulterior într-un proiect amplu
şi de durată, care are ca scop promovarea muzicii contemporane româneşti.
Componenţa ansamblului este variabilă şi reuneşte o serie de tineri şi valoroşi
muzicieni ai şcolii interpretative clujene.
Prima lucrare, intitulată sugestiv Legenda viselor de Ulpiu Vlad, este dedicată formaţiei Archaeus. Ulpiu Vlad
este considerat principalul reprezentant al onirismului în muzica românească.
Animat de acest filon, el compune între anii 1990 – 1995 un ciclu de piese
camerale reunite sub titlul „Tematica viselor”, toate impregnate de o concepţie
a operei deschise, în care improvizaţia de sorginte folclorică se întâlneşte cu
savantul aleatorism controlat, osmoza contribuind astfel şi la inovaţii în
planul semiografiei muzicale. Legenda
viselor se remarcă, la fel ca toate
celelalte lucrări adresate acestui segment, prin sugestiile folclorice fine, prin libertatea
improvizatorică lăsată interpretului, compozitorul trasând doar anumite repere
sonore. Contrar ideii sugerate de titlu, piesa
prezentată nu ne conduce spre o
stare de reverie, elementele de legendă sugerate aici, fiind sonorităţile
fruste, primitive ale instrumentelor de tradiţie folclorică. Lucrarea, meditativă şi analitică, marchează
dialoguri şi stări în maniera dură şi masivă a limbajului contemporan, în
cadrul ei fiind prezente elemente de emisie multifonică ce pun mari probleme
instrumentiştilor, toate fiind rezolvate cu brio într-o interpretare sonoră
echilibrată şi expresivă.
A doua piesă, Cadenţe
per Antiphona (1998) pentru flaut solo, creată prin fuziunea între muzica
dodecafonică şi cea folclorică de sorginte transilvană şi străbătută de o
anumită asprime a expresiei, caracteristică muzicii lui Cornel Ţăranu, a fost redată sugestiv la flaut de Boroka Pollnitz. Această lucrare,
extrasă din Concertul pentru flaut şi
orchestră de acelaşi autor, suscită de asemenea elemente de dificultate,
prin valorificarea posibilităţilor multifonice ale instrumentului.
Cea de-a treia piesă, Scene de Hans Peter Türk este
extrasă din filmul „Cumpărătorul de clopote”. Plecând de la muzica acestui
film, compozitorul a creat un triptic ce urmăreşte în prima secţiune anumite
imagini timbrale ale ecranizării, iar în părţile doi şi trei, să capete o
ambianţă timbrală variată şi personalizată pentru fiecare moment în parte. Aurelian Băcan la clarinet, acompaniat
de Emil Simion la percuţie, a captat
publicul prin interpretarea nuanţată şi expresivă.
Les cymbales du Soleil (1996) pentru oboi şi percuţie, de Violeta Dinescu, a fost cea de-a patra
lucrare din program. Piesa, inspirată din romanul Străinul de Albert Camus,
porneşte de la o scenă violentă absurdă, adevărată cheie a stărilor
personajului principal. Piesa pune în valoare ideea unei conştiinţe încărcate
de o crimă, Violeta Dinescu descriind stări de agonie, neînţelegere şi
alienare, pe care personajul principal le trăieşte. Stări ce sunt încredinţate
oboiului, ambientat de percuţie. Opus-ul a fost interpretat de Adrian Cioban – oboi, Emil Simion – percuţie şi Matei Pop – percuţie.
Ultima lucrare, Sub
Signum Harmoniae (2013), de Corneliu
Dan Georgescu – dedicată ansamblului AdHOC
– este construită pe o temă armonică dezvoltată din înlănţuiri acordice simple,
limpezi, puse în context cu tratări compoziţionale contemporane. Lucrarea este remarcabilă prin modalitatea de
asamblare a timbrelor, compozitorul creând texturi sonore diferenţiate, dând
naştere la diferite imitaţii timbrale de orgă sau trompetă, ce poartă o
amprentă barocă, atât prin sonoritate cât şi prin armoniile folosite,
încrustate într-o textură contemporană.
Concertul a captat şi impresionat prin
profesionalism, virtuozitate şi puterea deosebită de pătrundere a sensurilor
unor creaţii atât de complexe şi solicitante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu