FMR 2013 - Interviu cu violoncelista Anca Vartolome

Florin Luchian, doctorand Muzicologie

Florin Luchian: Ați avut o carieră bogată atât în țară cât și în străinătate, ați realizat numeroase înregistrări, dintre care multe lucrări de muzică contemporană. Ce anume vă atrage la acest tip de muzică?

Anca Vartolomei: În primul rând, explorarea unor teritorii necunoscute atât din punct de vedere estetic cât și strict instrumental, pentru că fiecare lucrare presupune, în general, un limbaj nou, o estetică deosebită și lucrul acesta m-a interesat toată viața mea.

F.L.: Ce ne puteți spune despre lucrările din programul de astăzi al Ansamblului Archaeus?

A.V.: Sunt câteva dintre ele care sunt deja intrate în repertoriul formației mai demult și să zicem au devenit oarecum șlagăre, în sensul că le-am cântat în ultimii ani foarte mult, și câteva care sunt mai noi. Una dintre ele este lucrarea Invenzioni a lui Adrian Pop, care este la a doua audiție, și de asemenea una dintre cele care au fost mai puțin cântate este lucrarea Studiu pentru Columna Infinită a lui Corneliu Dan Georgescu, deși am interpretat-o în câteva festivaluri, dar a intrat oarecum mai recent în repertoriul formației. Celelalte sunt lucrări de suflet la care ținem foarte mult și pe care le interpretăm cu multă plăcere și sperăm să reușim să transmitem această plăcere și publicului.

F.L.: Faceți parte din Ansamblul Archaeus de mai bine de 25 de ani. Care este ingredientul care unește această formație?

A.V.: În primul rând pasiunea fiecăruia dintre componenți pe de altă parte esențială este bine-nțeles participare afectivă și efectivă a lui Liviu Dănceanu, care este creierul și inima formației și care ne-a adunat în jurul lui acum mai bine de 25 de ani și care se străduiește și acum să organizeze viața artistică a acestei formații.

F.L.: Aveți o activitate profesională foarte bogată, atât ca profesor, cât și ca interpret, iar muzica contemporană necesită foarte multe ore de studiu. Cât timp liber vă mai rămâne pentru viața personală?

A.V.: Timp liber nu prea rămâne, pentru că, în afară de repetițiile cu Ansamblul Archaeus, eu personal mai am și Cvartetul Florilegiu cu care fac multă muzică contemporană, deși nu numai, iar ca profesoară la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” am o clasă de violoncel cu care mă mândresc. Deci, vă dați seama că timpul liber este practic cel rezervat studiului.

F.L.: În programele obișnuite ale orchestrelor din țară încă se regasesc puține lucrări din repertoriul românesc. Care credeți că ar trebui să fie atitudinea interpreților profesioniști față de muzica românească?

A.V.: Din punctul meu de vedere ar trebui cu toții să fie interesați și de această parte a creației care se petrece în timpurile noastre și nu numai de muzica așa-zisă „clasică”, dar să știți că nu este întotdeauna o problemă a interpreților. Sunt interpreți care oferă lucrări contemporane și care nu sunt alese din cauza faptului că publicul nu e interesat de acest capitol al muzicii, și atunci normal că managerii preferă să pună în program lucrări care atrag marele public, care sunt binecunoscute, decât să spargă această comoditate a ascultătorului și să-l șocheze eventual cu o lucrare scrisă în zilele noastre.

F.L.: Cum vă asumați rolul de interpret-creator, având în vedere că foarte multe lucrări pe care le abordați sunt în primă audiție?

A.V.: Bine-nțeles că orice lucrare presupune o re-creație a lucrării de către interpret. Din punctul meu de vedere, în primul rând trebuie înțeles foarte bine textul și apoi, în momentul în care l-ai asimilat, poți să-l construiești, adăugând un pic din fantezia și din sensibilitatea ta personală.

F.L.: Ansamblul Archaeus este deja o formație recunoscută la nivel internațional, fiind invitată să participe în numeroase festivaluri de muzică contemporană. Ce alte proiecte mai pregătește Ansamblul Archaeus?

A.V.: Proiectele sunt multe, frumoase, dar, din păcate, din cauza crizei din zilele noastre, împlinirea lor nu se realizează întotdeauna. Avem de exemplu turnee care erau programate pentru 2011 și au fost amânate pentru 2013 sau 2014, dar mergem în continuare cu speranța în vremuri mai bune.