FMR 2013 - Emblema enesciană în viziunea Ralucăi Ştirbăţ

Roxana Maierean, anul II Master Muzicologie

În cea de-a treia seară a Festivalului Muzicii Româneşti, publicul a avut ocazia să participe la recitalul susţinut de pianista Raluca Ştirbăţ şi  la lansarea discului „Go-Between- între dans şi vis”. Pianistă cu o bogată activitate concertistică şi laureată la diferite concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale, Raluca Ştirbăţ înfiinţează în 2011 Societatea Internaţională George Enescu. Iniţiativa este laudabilă şi are în vedere promovarea muzicii lui George Enescu pe plan internaţional.

Albumul „Go-Between între dans şi vis” a fost editat de casa de discuri Gramola, fiind al doilea din seria integralei creaţiei enesciene pentru pian., cu toate că acesta conţine o paletă mai largă de lucrări, semnate de César Franck, Claude Debussy, Béla Bartók, George Enescu şi Mihail Jora. Deosebit de important este faptul că, pentru prima dată, sunt editate pe disc  Joujoux pour Ma Dame- Cinq pieces pour piano op.7 de Mihail Jora şi  integral Pièces Impromptues pour Piano op. 18 de George Enescu.

Recitalul Ralucăi Ştirbăţ a debutat cu Suita în sol minor op.3 pentru pian “dans le style ancien” de George Enescu, lucrare în care am remarcat  interpretarea impozantă, redată muzical prin constanţa desfăşurării ritmice, puternica reliefare a temelor şi fluenţa discursului. Dramaturgia tipică epocii baroce s-a evidenţiat prin reiterarea acelui stil specific grandios, particularizat prin energia şi pregnanţa desfăşurării muzicale. Culorile timbrale s-au evidenţiat mai ales în Adagio, efectele fiind create prin tuşeul atent studiat, expresia unei  sensibilităţi aparte.

Programul a continuat cu La fileuse ( Torcătoarea), opus necunoscut din tinereţea componistică a lui  George Enescu. Interpretarea Ralucăi Ştirbăţ propune pendularea permanentă între delicateţe şi forţă. Frazarea tipic romantică a fost construită prin accentuarea contrastelor şi alternanţei liric-dramatic. Efectul de mişcare specifică torsului este subliniat prin ostinato şi legato-ul din registrul grav. Au fost surprinse ipostaze diverse ale muzicii: fluenţa conferită de acompaniamentul în scriitură figurală pe anumite secţiuni, “rupturile” discursului sau forţa sonoră a registrului grav.

Prin opusul Omagiu lui Fauré de George Enescu, pianista accentuează latura interiorizată a expresivităţii de tip romantic. Armonia modernă plasează desfăşurarea muzicală în atemporalitate. Reliefarea planurilor sonore permite construirea dramaturgiei pornind de la detaliu, element ce ulterior este  integrat întregului.

Joujoux pour Ma Dame, Cinq pieces pour piano op.7 de Mihail Jora a schimbat total registrul sonor, prin evidenţierea laturii delicate în alternanţă cu accente ironice. Armoniile îndrazneţe, apropiate de sonoritatea muzicii de jazz şi ritmul variat au dat farmec unei “muzici voit cosmopolite şi de cel mai îndrazneţ modernism" după cum afirma Alfred Alessandrescu. Caracterul ironic, uneori parodic este pus în valoare de fragmentele citate din creaţiile compozitorilor contemporani: Stravinski, Debussy, Ravel, Bartók şi Enescu. Viziunea interpretativă a Ralucăi Ştirbăţ valorifică toţi parametrii de limbaj, construindu-şi astfel o elocventă paletă sonoră.

Părţile reunite în Pièces Impromptues pour Piano op. 18 alcătuiesc un tablou caleidoscopic de stiluri. Interpreta atrage atenţia asupra erorilor de editare (de la denumirea de suită până la greşeli de text muzical) apărute în 1957, odată cu descoperirea manuscrisului. Abordarea stilului enescian se face prin prisma muzicianului responsabil pentru maniera în care compozitorul român este perceput de către public. Raluca Ştirbăţ declara într-un interviu acordat pentru revista Suplimentul de Cultură şi apărut în numărul 396 din 20 aprilie 2013: „Dacă vom continua să-l considerăm pe Enescu un compozitor ce poate fi interpretat ad libitum, nu vom transmite mai departe mesajul real al moştenirii muzicale enesciene, adaugând riscul de a-i da o imagine deformată, incompletă şi – implicit – neconvingătoare”. Gama variată a tipurilor de redare pianistică a trecut de la sonoritatea austeră din Voix de la steppe subliniată de paralelismele de cvartă, la accentele pregnante din Burlesque, de la vituozitatea explozivă din Appasionata la sonoritatea surprinzătoare din Carillon nocturne.

Finalul recitalului a adus în premieră ieşeană lucrarea Telomer - Omagiu pentru George Enescu de Violeta Dinescu. Raluca Ştirbăţ a şlefuit un discurs  în care virtuozitatea a fost estompată de o sensibilitate autentică. Ritmul sacadat, discrepanţele sonore şi crescendo-urile pe porţiuni scurte au dat culoare viziunii interpretative. Pianista a dovedit pe lângă stăpânirea tehnicii diferitelor perioade, o aplecare spre înţelegerea profundă a muzicii. Diferenţa dintre un executant al partiturii şi un artist o face decriptarea mesajului dincolo de sunete. De la tonalitate la modalism, de la romantism la armonii impresioniste şi sonorităţi româneşti, toate au fost cuprinse în programul de recital al pianistei Raluca Ştirbăţ.